8 definiții pentru trupușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRUPUȘÓR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșór s. n.] – Trup + suf. -ușor.
TRUPUȘÓR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșór s. n.] – Trup + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
trupușor sn [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~pș~ / Pl: ~oare / E: trup + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Trup (1) (mic) Si: (pop) trupiță2 (1-2), trupșorel (1-2), trupuleț (1-2), trupurel (1-2), trupuț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUPUȘÓR, trupușoare, s. n. (Și în forma trupșor) Diminutiv al lui trup (I 1). Copilul dormea în pragul ușii cu capul la umbră și cu trupșorul strîns în scutece. GALACTION, O. I 160. Ține strîns la piept trupșorul cald al copilașului, care încă nu vorbește decît cu greutate, dar pricepe orice. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Cît de dulce mi-ești cînd tremuri și te strîngi de mine, cînd Ți se mlădie de pieptu-mi trupușorul tău plăpînd. DAVILA, V. V. 24. Zidul rău mă strînge, Trupușoru-mi frînge. ALECSANDRI, P. P. 190. – Variantă: trupșór s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRUPȘÓR s. n. v. trupușor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUPȘÓR s. n. v. trupușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
TRUPȘÓR s. n. v. trupușor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trupșor sn vz trupușor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trupușór (pop.) s. n., pl. trupușoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trupușór s. n., pl. trupușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trupșor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trupușor, trupușoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui trup. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copilul dormea în pragul ușii cu capul la umbră și cu trupșorul strîns în scutece. GALACTION, O. I 160. DLRLC
- Ține strîns la piept trupșorul cald al copilașului, care încă nu vorbește decît cu greutate, dar pricepe orice. CAMIL PETRESCU, O. I 11. DLRLC
- Cît de dulce mi-ești cînd tremuri și te strîngi de mine, cînd Ți se mlădie de pieptu-mi trupușorul tău plăpînd. DAVILA, V. V. 24. DLRLC
- Zidul rău mă strînge, Trupușoru-mi frînge. ALECSANDRI, P. P. 190. DLRLC
-
etimologie:
- Trup + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.