STRUCTÚRA structuri s. f. I. 1. Mod de organizare interna de alcatuire a unui corp a unui sistem; mod de asociere a componentzilor unui corp sau a unui intreg organizat caracterizat prin forma shi dimensiunile fiecarui element component prin aranjarea lor unul fatza de celalalt shi prin interactziunile lor reciproce. ♦ Spec. Dispozitzie a atomilor in molecula unei substantze. ♦ Spec. Mod de grupare a moleculelor intrun corp sau intro substantza minerala. 2. Mod de ashezare shi asamblare a partzilor corpului omenesc ale corpului animalelor ale plantelor sau ale tzesuturilor lor. ♦ (Psih.) Factura alcatuire conformatzie. 3. Mod de construire a unui edificiu a unui pod etc. 4. Mod de alcatuire a unei opere literare muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare de intocmire a societatzii din punct de vedere economic socialpolitic shi cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a unei ramuri de productzie a unui domeniu de activitate a unei institutzii organizatzii etc. Din fr. structure lat. structura.

structura sf [At: TOMICI C. A. 12/14 / V: (ivr) shtr~ / Pl: ~ri / E: lat structura fr structure] 1 (Fzl; de obicei cu determinari care arata felul) Mod de organizare interna a organismului uman animal sau vegetal de plasare in spatziu unele fatza de altele a organelor a tzesuturilor etc. ale acestuia Si: alcatuire¹ (12) conformatzie formatzie (1) intocmire V aranjament aranjare dispozitzie dispunere distribuire distributzie tzesatura. 2 (Pan) Mod de alcatuire psihica sau spirituala a unei persoane a unei colectivitatzi umane etc. Si: conformatzie constitutzie (3) factura¹ (2) formatzie (1). 3 (Glg; shis ~ geologica ~ tectonica) Mod de dispunere in scoartza terestra a straturilor shi a altor formatzii de roci precum shi a raporturile dintre ele. 4 (Prc) Forma de cuta de monoclinal etc. datorata mishcarilor de incretzire ale scoartzei pamantului Si: aspect (1) configuratzie (1) conformatzie fizionomie (3) forma (13) infatzishare profil¹. 5 (Spc; shis ~ra solului) Mod de grupare a particulelor elementare in masa solului. 6 (Glg) Totalitatea insushirilor unei roci determinata de aspectul morfologic al partzilor ei componente (gradul de cristalizare dimensiunile shi forma cristalelor) shi de modul de creshtere a acestora. 7 (Aht) Mod de construire a unui edificiu a unui pod etc. 8 (SHis ~ de rezistentza) Ansamblul elementelor unei constructzii care preia shi transmite la reazeme sau la fundatzie toate incarcaturile care solicita constructzia. 9 (Teh; pan) Mod de dispunere a elementelor componente ale unui ansamblu tehnic. 10 Mod in care sunt dispuse shi corelate elementele constitutive ale unei creatzii artistice sau shtiintzifice astfel incat aceasta sa formeze o unitate distincta Si: alcatuire¹ (4) compunere (2) compozitzie (1) economie¹ (34) organizare organizatzie (rar) urzeala. 11 Mod specific de organizare a limbii k un intreg ale carui elemente individuale se constituie in tipare cu intzeles. 12 (Is) ~ gramaticala Ansamblul elementelor cuvantului ale propozitziei shi ale frazei precum shi modul specific fiecarei limbi de a organiza aceste elemente. 13 (Is ~ de suprafatza; in gramaticile generativtransformatzionale; icr structura de adancime) Mod concret de organizare a elementelor unei propozitzii care rezulta din inshiruirea lineara a acestora shi care reflecta relatziile sintactice din propozitzie. 14 (Is ~ de adancime; icr ~ra de suprafatza) Mod abstract de organizare a propozitziei care contzinand in germene relatzii sintactice fundametale pentru intzelesul semantic al propozitziei sta la baza structurii de suprafatza generando prin intermediul unor operatzii numite transformari. 15 Totalitatea elementelor care constituie esentza lucrurilor shi a fenomenelor Si: contzinut¹ (2) fond (1) substantza (1). 16 Mod de organizare a contzinutului. 17 (De obicei cu determinari care arata domeniul) Mod de organizare a societatzii din punct de vedere economic social politic shi cultural Vz oranduire sistem. 18 (Spc) Totalitatea elementelor constitutive ale unei societatzi sau ale unei grupari sociale Si: componentza. 19 (Spc) Mod de organizare a unei ramuri de productzie a unui domeniu de activitate sau a unei intreprinderi a unei institutzii etc. 20 (Fiz) Mod de organizare interna a realitatzii materiale in general sau a unui corp a unui sistem fizic etc. in special caracterizat prin natura shi prin insushirile elementelor componente prin dispozitzia lor spatziala shi prin interactziunile lor reciproce Si: alcatuire¹ (7) conformatzie intocmire. 21 (Spc; is ~ metalica) Mod de ashezare a particulelor care constituie un metal sau un aliaj. 22 (In teoriile structuraliste) Mod de organizare a unui sistem. 23 Ansamblu al relatziilor esentziale dintre elementele componente ale unui sistem. 24 Model ideal care reflecta aceste relatzii shi care ia in consideratzie raporturile existente intre componentele sistemului (asemanari diferentze opozitzii corelatzii etc.) indiferent de natura elementelor componente. 25 (Rar) Sistem (1).

STRUCTÚRA structuri s. f. I. 1. Mod de organizare interna de alcatuire a unui corp a unui sistem; mod de asociere a componentzilor unui corp sau a unui intreg organizat caracterizat prin forma shi dimensiunile fiecarui element component cum shi prin aranjarea lor unul fatza de celalalt. ♦ Spec. Dispozitzie a atomilor in molecula unei substantze. ♦ Spec. Mod de grupare a moleculelor intrun corp sau intro substantza minerala. 2. Mod de ashezare shi asamblare a partzilor corpului omenesc ale corpului animalelor ale plantelor sau ale tzesuturilor lor. ♦ (Psih.) Factura alcatuire conformatzie. 3. Mod de construire a unui edificiu a unui pod etc. 4. Mod de alcatuire a unei opere literare muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare de intocmire a societatzii din punct de vedere economic socialpolitic shi cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a unei ramuri de productzie a unui domeniu de activitate a unei institutzii organizatzii etc. Din fr. structure lat. structura.

STRUCTÚRA structuri s. f. 1. Mod de organizare interna a realitatzii materiale felul cum se asociaza elementele componente ale unui corp sau ale unui intreg organizat; alcatuire conformatzie. Cercetarile... au dat la lumina structura celor doua partzi constitutive ale celulei: protoplasma celulara shi nucleul. MARINESCU P. A. 48. ◊ Fig. Caragiale ishi ridiculizeaza personajele shi pentru structura lor sufleteasca grosolana. IBRAILEANU SP. CR. 228. ♦ (Fiz. Chim.) Dispozitzia atomilor in molecula unei substantze. ♦ (Min.) Mod de grupare a moleculelor intrun corp sau intro substantza minerala. Prin forjare otzelul ishi modifica structura. ♦ (Anat.) Mod de ashezare intre ele a partzilor corpului animalelor shi plantelor sau ale tzesuturilor lor. Structura sistemului nervos. ♦ Mod de construire a unui edificiu a unui pod a unei shosele etc.; ansamblul elementelor de rezistentza ale unei constructzii; schelet. Structura unui pod. ♦ Mod de alcatuire a unei opere literare. In toata structura ei aceasta balada unica este asha de artistica plina de simtzire asha de inalta pentru natura eterna incit eu o socotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru. SADOVEANU E. 16. ♦ Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. ◊ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitzii shi fraze. Originalitatea shi persistentza unei limbi sint determinate de baza limbii de structura ei gramaticala shi de fondul principal de cuvinte. MACREA F. 17. 2. Mod de organizare de intocmire a societatzii din punct de vedere economic social politic shi cultural; orinduire. Structura societatzii socialiste.

STRUCTÚRA s.f. I. 1. Fel de constructzie (la un edificiu la un pod etc.). 2. Mod de organizare interna de alcatuire a unui corp. ♦ Dispozitzie relativa a atomilor in molecula unei substantze. ♦ Modul de grupare a moleculelor intro substantza minerala. 3. Modul de ashezare intre ele a partzilor corpului animal sau vegetal ori ale tzesuturilor. ♦ (Psih.) Conformatzie factura formatzie. 4. Fel de alcatuire a unei compozitzii a unei opere literare. ♦ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitzii shi fraze. II. Mod de organizare a societatzii din punct de vedere economic social politic shi cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a oricarei ramuri de productzie. [Cf. fr. structure lat. structura < struere a cladi].

STRUCTÚRA s. f. I. 1. ansamblu de elemente de constructzie solidarizate intre ele care preia toate sarcinile la care este supus acesta shi le transmite la fundatzie. 2. mod de alcatuire interna a unui corp a unui sistem. ◊ dispozitzie relativa a atomilor in molecula unei substantze. ◊ mod de grupare a moleculelor intro substantza minerala. 3. mod de ashezare a partzilor corpului animal sau vegetal ori ale tzesuturilor. ◊ (psih.) conformatzie factura formatzie. 4. fel de alcatuire a unei compozitzii a unei opere literare. ♦ ~ gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitzii shi fraze. II. mod de organizare a societatzii din punct de vedere economic social politic shi cultural; oranduire. ◊ mod de organizare a oricarei ramuri de productzie. (< fr. structure lat. structura)

STRUCTÚRA ~i f. 1) Mod de organizare interna a elementelor sau a partzilor care constituie un ansamblu concret sau abstract; constitutzie; factura; component; compozitzie. 2) Ansamblu de relatzii dintre elementele unui sistem; retzea de relatzii. [G.D. structurii] /<lat. structura fr. structure

structura f. 1. modul cum e zidit un edificiu; 2. dispozitziunea partzilor unui corp organizat: structura corpului omenesc e admirabila; 3. fig. ordine dispozitziune: structura unei poeme.

*structúra f. pl. ĭ (lat. structura d. strúere a construi). Modu cum un lucru e construit ashezat compus: structura uneĭ case a corpuluĭ omenesc a tzesaturilor corpuluĭ a uneĭ poeme.

structúra s. f. g.d. art. structúrii; pl. structúri

structúra s. f. g.d. art. structúrii; pl. structúri

STRUCTÚRA s. 1. v. organizare. 2. grupare. (~ moleculelor intrun corp.) 3. osatura schelet. (~ de rezistentza a unei constructzii.) 4. sistem. 5. v. alcatuire. 6. alcatuire compozitzie economie organizare organizatzie (rar) substantza (fig.) urzeala. (Care este ~ lucrarii?) 7. v. componentza. 8. v. configuratzie. 9. (GEOL.) structura geologica = geotectonica tectonica; structura sticloasa v. structura vitroasa; structura vitroasa v. structura sticloasa. 10. v. conformatzie. 11. v. fire. 12. structura economica v. baza economica.

STRUCTURA s. 1. organizare. (~ unei celule.) 2. grupare. (~ moleculelor intrun corp.) 3. osatura schelet. (~ de rezistentza a unei constructzii.) 4. sistem. (Limba formeaza o ~.) 5. alcatuire aranjament ashezare dispunere distributzie intocmire rinduiala. (O anumita ~ a lucrurilor.) 6. alcatuire compozitzie economie organizare organizatzie (rar) substantza (fig.) urzeala. (Care este ~ lucrarii?) 7. alcatuire componentza compozitzie. (Comisia are urmatoarea ~...) 8. aspect configuratzie conformatzie fizionomie forma infatzishare profil (rar) faptura. (~ terenului.) 9. conformatzie constitutzie factura fizic natura (inv.) temperament. (De o ~ delicata ori robusta.) 10. caracter fire natura temperament (livr.) umoare (inv. shi reg.) natural (inv.) duh (fig.) inima. (O ~ emotiva.) 11. structura economica = baza economica orinduire economica.

STRUCTURA. Subst. Structura structura interna organizare ordine orinduire orinduiala rinduire rinduiala intocmire alcatuire constitutzie constructzie compozitzie. Forma formatzie formatziune conformatzie factura arhitectura (fig.) arhitectonica (fig.) urzeala (fig. rar). Imbinare combinare combinatzie inlantzuire asamblare compunere impreunare imbinare reunire unire intocmire constituire alcatuire formare; aranjare aranjament ashezare situare; ordonare sistematizare ierarhizare ierarhie subordonare. Sistem ansamblu tot totalitate intreg complex organism (fig.). Microstructura. Structuralism. Structuralist. Adj. Structurat organizat ordonat orinduit rinduit sistematizat sistematic. Conformat (rar) constituit compus combinat compozit imbinat impreunat unit unitar. Constitutiv component alcatuitor. Structural; structuralist. Vb. A forma o structura a avea o structura a forma (a alcatui) un sistem a forma (a alcatui) un intreg. A (se) organiza a (se) ordona a (se) orindui a (se) rindui a (se) alcatui a (se) compune a (se) constitui a (se) forma a se configura (rar) a (se) contura (fig.). A (se) imbina a (se) combina a (se) inlantzui a (se) impreuna a (se) uni a (se) reuni. A intocmi a construi a asambla; a dispune a asheza a aranja a ordona a sistematiza a ierarhiza a subordona a structura. Adv. (In mod) organizat in ordine cu orinduiala. V. aranjare bucata clasificare componentza constructzie forma legatura relatzie unire uniune.

structura totalitate emergenta de obiecte* sonore care tinde sa se conserve. S. presupune o lege de compozitzie interna. Asemeni naturii shi in muzica exista diferite straturi structurale. Deosebim la modul general doua zone: micro shi macros. Daca in alte domenii delimitarile intre cele doua nivele sunt stabilite in muzica exista pareri impartzite. La nivel microstructural sar produce organizarea morfologica iar la nivel macrostructural cea sintactica (2) sau: micros. tzine de obiectul sonor (de natura lui) iar macros. tzine de relatziile ce se stabilesc intre obiecte. O alta delimitarear fi numai la nivel sintactic: micros. inseamna organizarea celor mai mici elemente sintactice (celula* motiv* etc.) iar macros. desemneaza forma* lucrarii muzicale shi articulatziile ei. Problema transformarii s. este tot atat de complicata k shi in alte domenii. Xenakis a gasit legi obiective de transformare prin aplicarea unor teorii matematice moderne la muzica. Se pare k solutzia cea mai adevarata este folosirea gramaticilor generative shi transformatzionale care ofera trecerea de la simplu la complex de la imanent la manifest (v. stochastica muzica). Importante atat in compozitzie (1) cat shi in muzicologie* raman s. de adancime (Chomsky) care ofera shi miezul contzinutului artistic. Depistarea acestor s. reprezinta un prim pas in aflarea mecanismului atat de complex al artei. Xenakis propune in muzica termenul de „s. afara de timp” care sunt independente de orice realitate sonora in sens de natura concreta (creatzie muzicala). Existentza naturii abstracte este fundamentala pentru gandirea oricarui creator. Naturile concrete (operele de arta) sunt mostre ale celei abstracte. De aceea crearea unei s. in afara timpului in muzica constituie o baza de prin ordin in zamislirea lucrarilor muzicale. Pe langa muzicile sec. nostru care vizeaza tocmai asemenea cercetare in interiorul artei sonore exista multe exemple de s. muzicale. Poate cea mai elocventa ramane muzica lui J.S. Bach ale carei date au putut fi cu ushurintza preluate de programele ordinatoarelor. Deci unitatea stilistica bachiana nu este intamplatoare! Cercetarile actuale incearca sa depisteze s. shi in muzici prolixe stilistic. Aici lucrurile se complica bineintzeles faptele (rezultatele) dovedinduse in favoarea gandurilor componistice unitare. V. analiza; semn.

STRUCTÚRA s. f. (cf. fr. structura lat. structura „constructzie” < struere „a cladi”): 1. alcatuire aranjare ordine forma organizare interna specifica a unui intreg lingvistic (cuvant enuntz limba) in elemente constitutive determinate. Ea presupune existentza unor relatzii intre componentele intregului. Se poate vorbi astfel despre o s. morfematica a cuvantului despre o s. fonetica a limbii despre o s. fonologica a limbii despre o s. lexicala a limbii despre o s. gramaticala a limbii (morfologica shi sintactica) despre o s. semantica a limbii despre o s. dialectala a limbii despre o s. a propozitziei despre o s. a frazei etc. ◊ ~fonética: organizare a limbii in grupe de sunete cu trasaturi distincte in virtutea unor criterii shi a unor relatzii existente intre ele. ◊ ~ fonológica: organizare a limbii in unitatzi minimale de expresie cu functzie diferentziatoare a cuvintelor shi a formelor gramaticale (foneme) combinatziile acestora gruparea lor in clase dupa anumite criterii influentzele unora asupra altora caracteristicile lor suprasegmentale etc. ◊ ~ lexicála: organizare a cuvintelor unei limbi in grupe cu insushiri specifice (din fondul principal din masa vocabularului). ◊ ~ gramaticála: organizare a limbii in unitatzi functzionale (morfeme partzi de vorbire partzi de propozitzie propozitzii shi fraze) intre care exista anumite relatzii. ◊ ~ morfemática: s. morfologica a cuvantului; organizarea lui interna in morfeme distincte care servesc la formarea sau la flexionarea acestuia. ◊ ~ morfológica: organizare a limbii in clase distincte cu insushiri specifice (partzi de vorbire); organizare a limbii in unitatzi minimale functzionale (morfeme) tipurile acestora ierarhia lor raporturile care decurg din unirea lor in cuvinte etc. ◊ ~ sintáctica: organizare a limbii in lantzuri de cuvinte in relatzie (partzi de propozitzie grupuri coordonative sintagme propozitzii shi fraze) pe baza posibilitatzilor de combinare ale cuvintelor. ◊ ~ binára: s. rezultata din combinarea pe rand a unui verb cu distributzie unidirectzionala cu cate un singur termen in cadrul aceleiashi propozitzii. Realizeaza s. binare marea majoritate a verbelor: canta frumos canta aici canta acum etc. ◊ ~ ternára: s. rezultata din combinarea simultana a unui verb cu distributzie bidirectzionala cu doi termeni in cadrul aceleiashi propozitzii. Realizeaza s. ternare verbele copulative: Campul este verde. ◊ ~ semántica: organizare a limbii dupa unitatzile minimale de intzeles (seme sememe lexeme) legaturile dintre acestea shi consecintzele ce decurg din cercetarea lor. ◊ ~ dialectála: organizare a limbii in unitatzi dialectale (grai subdialect dialect) intre care exista anumite relatzii ierarhice (de subordonare) stabilite pe baza analizei shi descrierii domeniului lingvistic respectiv. In abordarea s. dialectale precizarea raportului intre „limba” shi „dialect” este fundamentala. Cei mai multzi lingvishti (romani shi straini) considera k s. dialectala a limbii romane este reprezentata prin cele patru mari dialecte: dacoroman aroman (macedoroman) megleonoroman shi istroroman; k numai dialectul dacoroman a devenit limba natzionala a romanilor in timp ce celelalte trei dialecte suddunarene datorita conditziilor istorice vitrege au evoluat mult mai incet shi divergent pastrand un caracter arhaic. Pentru unii lingvishti considerarea celor patru idiomuri amintite k dialecte se potriveshte numai pentru romana comuna deoarece in momentul de fatza fostele dialecte suddunarene ar avea statut de limbi. In acest caz limbii romane actuale iar fi proprii dupa primii cinci subdialecte (muntean moldovean banatzean crishean shi maramureshean) iar dupa ultimii cinci dialecte (aceleashi amintite mai sus k subdialecte). v. shi dialéct. ◊ ~ analizábila: s. care poate fi analizata in partzi componente. Astfel in s. cuvantului mergand se disting doua componente: radacina merg + sufixul modal gerunzial and; in s. cuvantului prelungisem distingem prefixul pre radacina lung sufixul perfectului i sufixul mai mult k perfectului se shi desinentza de persoana I singular m; in s. propozitziei „Limba noastrai o comoara” se disting: subiectul Limba atributul adjectival noastra shi predicatul nominal i o comoara. In general cuvintele limbilor flexionare au s. analizabile. ◊ ~ neanalizábila: s. care nu poate fi analizata in partzi componente distincte k de exemplu cuvintele om bun trei se cand ah! pe k etc. De asemenea raspunsurile la interogativele directe da shi nu sunt s. neanalizabile ele reprezentand chiar nishte propozitzii denumite astfel (neanalizabile). Sunt recunoscute k avand s. neanalizabile cuvintele limbilor izolante cum este chineza. ◊ ~ concréta (de suprafatza): s. care este reprezentata printrun enuntz real concret (realizat sonor sau marcat grafic) shi care poate fi patrunsa explicata shi caracterizata cu mijloace de investigatzie obishnuite traditzionale k de exemplu Prietenul meu citeshte jurnalul. In gramaticile generative i se spune s. de suprafatza (superficiala) care contzine realitatea datelor din s. abstracta (de adancime) fiind realizata prin modificarea acesteia. Este accesibila studiului prezentanduse sub forma lantzurilor actuale ale comunicarii organizate morfologic. Ea se poate transforma in s. abstracta (de adancime profunda) aplicand anumite reguli de reducere a ei la nishte simboluri categoriale. ◊ ~ abstrácta (de adancime): s. care sta la baza unui enuntz concret care contzine in general relatziile gramaticale fundamentale pentru intzelegerea acestuia shi e redusa la nishte simboluri categoriale. Ea poate fi patrunsa explicata shi caracterizata cu mijloace de investigatzie moderne. Astfel in enuntzul real amintit mai sus (la s. concreta) distingem: un S (subiectsubstantiv) un A (atribut adj. adjectiv pronominal posesiv) un P (predicat verbal verb) shi un C (complement direct substantiv). Aceasta reprezinta s. de adancime a enuntzului concret redus la acele patru simboluri: S A P C. Aplicand anumite reguli de dezvoltare a simbolurilor in cuvinte concrete ea se poate transforma in s. concreta de la care a pornit: Prietenul meu citeshte jurnalul. S. de adancime sta la baza lantzurilor actuale ale comunicarii. Potrivit unor conceptzii diferite ea ar avea k punct de plecare fie realitatea sintactica fie realitatea semantica. Cu toate k existentza sa este greu de dovedit s. de adancime reprezinta totushi un principiu pe baza caruia se poate explica performantza lingvistica (v.) shi universaliile lingvistice (v.). 2. schema mecanism retzea interna a punctelor esentziale ale unui fenomen lingvistic. S. intra in opozitzie cu functzia dand nashtere relatziei staticdinamic. Termenul a fost folosit pentru prima oara in 1916 de catre Ferdinand de Saussure odata cu analiza semnului lingvistic shi considerarea limbii k sistem. In conceptzia structuralista s. este un tot inchegat unitar coerent un sistem al relatziilor dintre partzi.

STRUCTURA (literara) (< fr. structure < lat. structura alcatuire) Textul literar este un ansamblu de cuvinte dar un ansamblu organizat dupa anumite legi. „Tocmai organizarea aceasta interna a textului sistemul de trasaturi distinctive ale termenilor carel compun complexul de relatzii dintre aceshtia constituie structura textului.” (Sorin Alexandrescu Analize literare shi stilistice). Structura unei opere literare vazuta shi k o relatzie reciproca a elementelor componente ale unui intreg rezulta din integrarea organica a elementelor ei constitutive opera devenind astfel o creatzie organica conceputa shi realizata unitar. Orice opera literara apare k o structura cu mai multe nivele sau straturi: sonor gramatical (morfologic shi sintactic) lexical shi semantic ; sistemul de imagini (procedee narative descriptive intriga personaje etc.).

afanitic structura ∼ (a) (engl.= aphanitic) termen utilizat pentru a desemna structurile microcristaline shi criptocristaline ale rocilor magmatice efuzive. Structurile a. sunt caracteristice bazaltelor shi andezitelor definind in special masa fundamentala a acestora (mezostaza). V. → faneritic.

bioturbatzie structuri de ~ (engl.= bioturbation) (sedim.) procese prin care org. animale prelucreaza shi modifica substratul lor natural generand noi structuri sedimentare. Dupa mediul shi locul de conservare a activitatzilor biotice se disting structuri de b. superficiale (→ bioglife) shi structuri profunde cu dezvoltare verticala vizibile pe supr. sectziunii transversale a stratelor cu b. Structurile de b. sunt realizate de org. litorale neritice shi batiale iar pozitzia in strat shi dimensiunile lor sunt utilizate pentru reconstituirea mediilor de sedimentare.

flaser structura ∼ (germ.) laminatzie oblica concoida la scara mica determinata de alternantza termenilor argiloshi cu cei siltici sau arenitici; in s. f. laminele de argila muleaza baza setului din cadrul corpului concoid; topul unor astfel de seturi poate fi insotzit de ondulatzii asimetrice de curent. Sugereaza energie de bazin scazuta.

grafica structura∼ concreshtere dintre cuartz (care se individualizeaza sub forma de elemente prismatice sau cuneiforme cu orientari paralele) shi feldspat potasic (carel include avand rol de gazda). S. g. este specifica pegmatitelor shi rocilor granitice shi apare prin cristalizarea simultana (la eutectic) a celor doua faze min.

palimpsest structura ~ (ica) (engl.= palimsest) papirus de care sa shters scrierea initziala pentru a se putea utiliza din nou shi care se mai vad urmele vechiului text; in geologie folosit k adjectiv pentru a indica pastrarea caracterelor unui dep. vechi k urme in dep. noi de ex. structurile p. din granitoidele anatectice shi metasomatice in care paleosomul reflecta moshtenirea unor structuri metamorfice sau sedimentare; de asemenea despre sedimentele p. care reprezinta acumulari de material vechi prelucrat indelung in conditziile hidrodinamice actuale.

structura rocilor (engl.= rock structures) totalitatea caracterelor unei roci prin care se exprima gradul de cristalizare (→ holocristalin → hipocristalin) dimensiunile absolute (→ afanitic faneritic) shi relative ale cristalelor (→ echicristalin → inechicristalin → porfiric) sau formele acestora (s. → alotriomorfa s. → hipidiomorfa s. → panidiomorfa); in dom. sedimentar s.r. exprima de cele mai mute ori relatziile dintre constituentzi vizibile in cadrul unui strat (→ laminatzia) sau la supr. acestuia (→ ondulatzii mecanoglife). V. shi textura.

structura imbricata (engl.= imbricate structure)

structura arhitectonica (in folc. romanesc) mod de organizare a elementelor de expresie dupa legi traditzionale in cuprinsul discursului muzical. In cadrul intregului al perioadei* sau strofei* muzicale elementele de expresie sunt intro stransa interdependentza avand fiecare o functzie precisa. S. reprezinta de fapt cristalizarea unor ansambluri elaborate shi selectzionate in functzie de contzinut prin traditzia limbajului muzical istoriceshte constituit shi se diferentziaza pe genuri (I 3). Elementele determinate pentru definirea s. sunt: dimensiunea versului (2) de care depinde dimensiunea randului melodic* numarul contzinutul shi maniera de grupare shi repetare a randurilor melodice structura randurilor melodice shi tehinica lor de inrudire locul cezurii* principale sistemul cadentzial precum shi alte elemente ritmicomelodice care apar in momentul interpretarii sau care au deja caracter de permanentizare (refrene* interjectzii melodice interioare stabile sau sporadice). In folc. romanesc se distind doua mari categorii de s: S. libera improvizatorica (in care randurile melodice nu sunt determinate shi se repeta liber) shi s. fixa inchisa strofica (numar determinat de randuri melodice repetate in aceeashi ordine). Se obishnuieshte a se nota forma cu majuscule urmate de litere mici pentru modificarile suferite la repetare (v. rand melodic). Pentru o mai adancita exprimare a s. se utilizeaza scheme complexe (ex.: melodie care incepe pe treapta a 3a a scarii shi sfarsheshte pe treapta 1; cezura* dupa primul; B incepe cu subtonul* shi se sfarsheshte pe treapta 3; repetarea randului secund care incepe cu subton shi sfarsheshte pe treapta 1 = (3) A1 (VIII) B3 (VII) Bc.). In s. fixa se cunosc mai multe tipuri de strofe: cu un singur rand melodic repetat la care se adauga sau nu un refren; strofe de 2 3 4 randuri melodice diferite in contzinut care sunt repetate sau alternante variat in functzie de gen de contzinut shi epoca istorica. Sin.: forma arhitectornica.