STRUCTÚRA structuri s. f. I. 1. Mod de organizare interna de alcatuire a unui corp a unui sistem; mod de asociere a componentzilor unui corp sau a unui intreg organizat caracterizat prin forma shi dimensiunile fiecarui element component cum shi prin aranjarea lor unul fatza de celalalt. ♦ Spec. Dispozitzie a atomilor in molecula unei substantze. ♦ Spec. Mod de grupare a moleculelor intrun corp sau intro substantza minerala. 2. Mod de ashezare shi asamblare a partzilor corpului omenesc ale corpului animalelor ale plantelor sau ale tzesuturilor lor. ♦ (Psih.) Factura alcatuire conformatzie. 3. Mod de construire a unui edificiu a unui pod etc. 4. Mod de alcatuire a unei opere literare muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare de intocmire a societatzii din punct de vedere economic socialpolitic shi cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a unei ramuri de productzie a unui domeniu de activitate a unei institutzii organizatzii etc. Din fr. structure lat. structura.