STRUCTÚRA s. f. (cf. fr. structura lat. structura „constructzie” < struere „a cladi”): 1. alcatuire aranjare ordine forma organizare interna specifica a unui intreg lingvistic (cuvant enuntz limba) in elemente constitutive determinate. Ea presupune existentza unor relatzii intre componentele intregului. Se poate vorbi astfel despre o s. morfematica a cuvantului despre o s. fonetica a limbii despre o s. fonologica a limbii despre o s. lexicala a limbii despre o s. gramaticala a limbii (morfologica shi sintactica) despre o s. semantica a limbii despre o s. dialectala a limbii despre o s. a propozitziei despre o s. a frazei etc. ◊ ~fonética: organizare a limbii in grupe de sunete cu trasaturi distincte in virtutea unor criterii shi a unor relatzii existente intre ele. ◊ ~ fonológica: organizare a limbii in unitatzi minimale de expresie cu functzie diferentziatoare a cuvintelor shi a formelor gramaticale (foneme) combinatziile acestora gruparea lor in clase dupa anumite criterii influentzele unora asupra altora caracteristicile lor suprasegmentale etc. ◊ ~ lexicála: organizare a cuvintelor unei limbi in grupe cu insushiri specifice (din fondul principal din masa vocabularului). ◊ ~ gramaticála: organizare a limbii in unitatzi functzionale (morfeme partzi de vorbire partzi de propozitzie propozitzii shi fraze) intre care exista anumite relatzii. ◊ ~ morfemática: s. morfologica a cuvantului; organizarea lui interna in morfeme distincte care servesc la formarea sau la flexionarea acestuia. ◊ ~ morfológica: organizare a limbii in clase distincte cu insushiri specifice (partzi de vorbire); organizare a limbii in unitatzi minimale functzionale (morfeme) tipurile acestora ierarhia lor raporturile care decurg din unirea lor in cuvinte etc. ◊ ~ sintáctica: organizare a limbii in lantzuri de cuvinte in relatzie (partzi de propozitzie grupuri coordonative sintagme propozitzii shi fraze) pe baza posibilitatzilor de combinare ale cuvintelor. ◊ ~ binára: s. rezultata din combinarea pe rand a unui verb cu distributzie unidirectzionala cu cate un singur termen in cadrul aceleiashi propozitzii. Realizeaza s. binare marea majoritate a verbelor: canta frumos canta aici canta acum etc. ◊ ~ ternára: s. rezultata din combinarea simultana a unui verb cu distributzie bidirectzionala cu doi termeni in cadrul aceleiashi propozitzii. Realizeaza s. ternare verbele copulative: Campul este verde. ◊ ~ semántica: organizare a limbii dupa unitatzile minimale de intzeles (seme sememe lexeme) legaturile dintre acestea shi consecintzele ce decurg din cercetarea lor. ◊ ~ dialectála: organizare a limbii in unitatzi dialectale (grai subdialect dialect) intre care exista anumite relatzii ierarhice (de subordonare) stabilite pe baza analizei shi descrierii domeniului lingvistic respectiv. In abordarea s. dialectale precizarea raportului intre „limba” shi „dialect” este fundamentala. Cei mai multzi lingvishti (romani shi straini) considera k s. dialectala a limbii romane este reprezentata prin cele patru mari dialecte: dacoroman aroman (macedoroman) megleonoroman shi istroroman; k numai dialectul dacoroman a devenit limba natzionala a romanilor in timp ce celelalte trei dialecte suddunarene datorita conditziilor istorice vitrege au evoluat mult mai incet shi divergent pastrand un caracter arhaic. Pentru unii lingvishti considerarea celor patru idiomuri amintite k dialecte se potriveshte numai pentru romana comuna deoarece in momentul de fatza fostele dialecte suddunarene ar avea statut de limbi. In acest caz limbii romane actuale iar fi proprii dupa primii cinci subdialecte (muntean moldovean banatzean crishean shi maramureshean) iar dupa ultimii cinci dialecte (aceleashi amintite mai sus k subdialecte). v. shi dialéct. ◊ ~ analizábila: s. care poate fi analizata in partzi componente. Astfel in s. cuvantului mergand se disting doua componente: radacina merg + sufixul modal gerunzial and; in s. cuvantului prelungisem distingem prefixul pre radacina lung sufixul perfectului i sufixul mai mult k perfectului se shi desinentza de persoana I singular m; in s. propozitziei „Limba noastrai o comoara” se disting: subiectul Limba atributul adjectival noastra shi predicatul nominal i o comoara. In general cuvintele limbilor flexionare au s. analizabile. ◊ ~ neanalizábila: s. care nu poate fi analizata in partzi componente distincte k de exemplu cuvintele om bun trei se cand ah! pe k etc. De asemenea raspunsurile la interogativele directe da shi nu sunt s. neanalizabile ele reprezentand chiar nishte propozitzii denumite astfel (neanalizabile). Sunt recunoscute k avand s. neanalizabile cuvintele limbilor izolante cum este chineza. ◊ ~ concréta (de suprafatza): s. care este reprezentata printrun enuntz real concret (realizat sonor sau marcat grafic) shi care poate fi patrunsa explicata shi caracterizata cu mijloace de investigatzie obishnuite traditzionale k de exemplu Prietenul meu citeshte jurnalul. In gramaticile generative i se spune s. de suprafatza (superficiala) care contzine realitatea datelor din s. abstracta (de adancime) fiind realizata prin modificarea acesteia. Este accesibila studiului prezentanduse sub forma lantzurilor actuale ale comunicarii organizate morfologic. Ea se poate transforma in s. abstracta (de adancime profunda) aplicand anumite reguli de reducere a ei la nishte simboluri categoriale. ◊ ~ abstrácta (de adancime): s. care sta la baza unui enuntz concret care contzine in general relatziile gramaticale fundamentale pentru intzelegerea acestuia shi e redusa la nishte simboluri categoriale. Ea poate fi patrunsa explicata shi caracterizata cu mijloace de investigatzie moderne. Astfel in enuntzul real amintit mai sus (la s. concreta) distingem: un S (subiectsubstantiv) un A (atribut adj. adjectiv pronominal posesiv) un P (predicat verbal verb) shi un C (complement direct substantiv). Aceasta reprezinta s. de adancime a enuntzului concret redus la acele patru simboluri: S A P C. Aplicand anumite reguli de dezvoltare a simbolurilor in cuvinte concrete ea se poate transforma in s. concreta de la care a pornit: Prietenul meu citeshte jurnalul. S. de adancime sta la baza lantzurilor actuale ale comunicarii. Potrivit unor conceptzii diferite ea ar avea k punct de plecare fie realitatea sintactica fie realitatea semantica. Cu toate k existentza sa este greu de dovedit s. de adancime reprezinta totushi un principiu pe baza caruia se poate explica performantza lingvistica (v.) shi universaliile lingvistice (v.). 2. schema mecanism retzea interna a punctelor esentziale ale unui fenomen lingvistic. S. intra in opozitzie cu functzia dand nashtere relatziei staticdinamic. Termenul a fost folosit pentru prima oara in 1916 de catre Ferdinand de Saussure odata cu analiza semnului lingvistic shi considerarea limbii k sistem. In conceptzia structuralista s. este un tot inchegat unitar coerent un sistem al relatziilor dintre partzi.