STRUCTURA. Subst. Structura structura interna organizare ordine orinduire orinduiala rinduire rinduiala intocmire alcatuire constitutzie constructzie compozitzie. Forma formatzie formatziune conformatzie factura arhitectura (fig.) arhitectonica (fig.) urzeala (fig. rar). Imbinare combinare combinatzie inlantzuire asamblare compunere impreunare imbinare reunire unire intocmire constituire alcatuire formare; aranjare aranjament ashezare situare; ordonare sistematizare ierarhizare ierarhie subordonare. Sistem ansamblu tot totalitate intreg complex organism (fig.). Microstructura. Structuralism. Structuralist. Adj. Structurat organizat ordonat orinduit rinduit sistematizat sistematic. Conformat (rar) constituit compus combinat compozit imbinat impreunat unit unitar. Constitutiv component alcatuitor. Structural; structuralist. Vb. A forma o structura a avea o structura a forma (a alcatui) un sistem a forma (a alcatui) un intreg. A (se) organiza a (se) ordona a (se) orindui a (se) rindui a (se) alcatui a (se) compune a (se) constitui a (se) forma a se configura (rar) a (se) contura (fig.). A (se) imbina a (se) combina a (se) inlantzui a (se) impreuna a (se) uni a (se) reuni. A intocmi a construi a asambla; a dispune a asheza a aranja a ordona a sistematiza a ierarhiza a subordona a structura. Adv. (In mod) organizat in ordine cu orinduiala. V. aranjare bucata clasificare componentza constructzie forma legatura relatzie unire uniune.