STRUCTÚRA structuri s. f. 1. Mod de organizare interna a realitatzii materiale felul cum se asociaza elementele componente ale unui corp sau ale unui intreg organizat; alcatuire conformatzie. Cercetarile... au dat la lumina structura celor doua partzi constitutive ale celulei: protoplasma celulara shi nucleul. MARINESCU P. A. 48. ◊ Fig. Caragiale ishi ridiculizeaza personajele shi pentru structura lor sufleteasca grosolana. IBRAILEANU SP. CR. 228. ♦ (Fiz. Chim.) Dispozitzia atomilor in molecula unei substantze. ♦ (Min.) Mod de grupare a moleculelor intrun corp sau intro substantza minerala. Prin forjare otzelul ishi modifica structura. ♦ (Anat.) Mod de ashezare intre ele a partzilor corpului animalelor shi plantelor sau ale tzesuturilor lor. Structura sistemului nervos. ♦ Mod de construire a unui edificiu a unui pod a unei shosele etc.; ansamblul elementelor de rezistentza ale unei constructzii; schelet. Structura unui pod. ♦ Mod de alcatuire a unei opere literare. In toata structura ei aceasta balada unica este asha de artistica plina de simtzire asha de inalta pentru natura eterna incit eu o socotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru. SADOVEANU E. 16. ♦ Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. ◊ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitzii shi fraze. Originalitatea shi persistentza unei limbi sint determinate de baza limbii de structura ei gramaticala shi de fondul principal de cuvinte. MACREA F. 17. 2. Mod de organizare de intocmire a societatzii din punct de vedere economic social politic shi cultural; orinduire. Structura societatzii socialiste.