26 de definitzii pentru car (vehicul)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relatzionale (9)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (4)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CAR2 care s. n. 1. Vehicul terestru incapator cu patru rotzi cu tractziune animala folosit la tzara pentru transport. ◊ Car funebru (sau funerar mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Inv. shi pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici in car nici in carutza se spune despre cineva nehotarat care nu shtie ce vrea. A pus carul inaintea boilor se zice despre un om neindemanatic care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: CarulMare = constelatzie alcatuita din shapte stele ashezate in forma de car2 (1); UrsaMare; CarulMic = constelatzie formata din shapte stele (printre care shi Steaua Polara) ashezate in chip asemanator cu cele din carulmare; UrsaMica. ♦ (In Antichitate) Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau patru cai folosit in lupte la jocuri shi la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate incarca intrun car2 (1). Un car de lemne. ♦ Fig. Multzime gramada. Un car de ani. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belshug. 3. (Reg.) Parte a fierastraului mecanic alcatuita din doua barne puse pe rotitze care se ashaza bushteanul pentru al taia. Lat. carrus (cu unele sensuri dupa fr. char).
car3 sn [At: PSALT. 206/17 / Pl: ~e (ivp) ~a (nob) ~uri / E: ml carrus] 1 Vehicul terestru incapator cu patru rotzi cu tractziune animala folosit pentru transportul poverilor. 2 (Is) ~ funebru (sau funerar mortuar) Dric. 3 (Is) ~ blindat (sau de asalt) Tanc. 4 (Ias) Transportor amfibiu blindat. 5 (Is) ~ de razboi Car cu doua rotzi tras de doi sau de patru cai folosit in lupte in Antichitate. 6 (Ivp; is) ~ de foc Tren. 7 (Ie) Nici in ~ nici in carutza Se spune despre cineva nehotarat care nu shtie ce vrea. 8 (Ie) A pune ~rul inaintea boilor Se spune despre un om neindemanatic care face lucrurile pe dos. 9 (Pop; ie) Pune (sau incarca) cai ~ul altuia Zi k fac eu. 10 (Ie) Injuga sacii la ~ shi hai la moara sa macinam boii Se spune pentru a sugera cuiva k vorbeshte prostii. 11 (Ie) I sa rupt ~n drum Se spune despre cineva care nushi poate continua lucrul (din cauza unei defectziuni). 12 (Ie) SHia pus sacii in ~ SHia facut interesul shi acum nul mai intereseaza nimic. 13 (Ie) Ashi pune ~n pietre Ashi pune in gand ceva cu toata hotararea Si: a persevera a starui. 14 (Icst) Dea ~ul TZintar. 15 (Bot; reg; ic) ~ulpadurilor sau ~ulzanelor Amica (Amica montana). 16 (Ast; ic) ~ul mare Constelatzie alcatuita din shapte stele ashezate in forma de car2 (1) Si: Ursa Mare. 17 (Ast; ic) ~ul mic Constelatzie formata din shapte stele (printre care shi steaua polara) ashezate in chip asemanator cu cele din Carul (16) mare Si: Ursa Mica. 18 (Ast; pop; ic) ~uldracului Constelatzia Perseu. 19 (Ast; pop; ic) ~ulluiDumnezeu Constelatzia Vizirul. 20 Cantitate de material care se poate incarca intrun car3 (1). 21 (Fig; is) Un ~ de ani Multzi ani. 22 (Ie) Ajunge (sau e destul) o maciuca la un ~ de oale Unui om sensibil (simtzitor) ajunge sa i se spuna o data ceva k sa intzeleaga. 23 (Ilav) Cu ~ul Din belshug. 24 (Inv) Impozit care obliga locuitorii sa faca servicii publice carand diferite poveri cu carul. 25 (Reg) Parte a ferastraului mecanic alcatuita din doua barne puse pe rotitze care se ashaza bushteanul pentru a fi prefacut in scanduri Si: carutza razboi sclai. 26 (La centrala telefonica automata) Dispozitiv mobil al selectorului care ajuta la cautarea liniilor libere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAR2 care s. n. 1. Vehicul terestru incapator cu patru rotzi cu tractziune animala folosit la tzara pentru transportarea poverilor. ◊ Car funebru (sau funerar mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Inv. shi pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici in car nici in carutza se spune despre cineva nehotarat care nu shtie ce vrea. A pus carul inaintea boilor se zice despre un om neindemanatic care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: CarulMare = constelatzie alcatuita din shapte stele ashezate in forma de car2 (1); ursamare; CarulMic = constelatzie formata din shapte stele (printre care shi steaua polara) ashezate in chip asemanator cu cele din carulmare; ursamica. ♦ (In antichitate) Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau patru cai folosit in lupte la jocuri shi la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate incarca intrun car2 (1). Un car de lemne. ♦ Fig. Multzime gramada. Un car de ani. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belshug. 3. (Reg.) Parte a ferastraului mecanic alcatuita din doua barne puse pe rotitze care se ashaza bushteanul pentru a fi prefacut in scanduri. Lat. carrus (cu unele sensuri noi dupa fr. char).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
CAR2 care s. n. I. 1. Vehicul incapator pe patru rotzi (tras de cai de boi etc.) care se foloseshte la tzara pentru transportarea poverilor. Care cu poveri de munca Vin incet shi scirtziind. COSHBUC P. I 47. Popositau... Zece care mocaneshti Cu boi albi. ALECSANDRI P. II 104. Dute dor cu carele Nashtepta carutzele; Carutzeles mititele SHi nunchepi (= incapi) dorulen ele. JARNÍKBIRSEANU D. 90. Acolo erau doua drumuri care se despartzeau. Unul era batut de care shi celalt parasit. SHEZ. IV 171. ◊ Cal de asalt = tanc. Carele de asalt intzepenisera in lungul drumurilor. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 6/1. Car funebru (sau mortuar funerar) = dric. (Invechit shi popular) Car de foc = tren. Ash vrea sa plec la drum mai mare. Dar nici pe jos nici dean calare SHi nici cu carul cel de foc Ci co trasura ferecata De zece cai in shir purtata. MACEDONSKI O. I 58. SHi fluiera o dala de nici fluierul de la carul de foc nu lar fi intrecut. RETEGANUL P. V 6. ◊ Expr. A fi a cincea roata la car (sau la carutza) v. cincilea. Nici in car nici in carutza (nici in telegutza) se spune despre cineva care nu vrea nici intrun fel nu se multzumeshte in nici un chip. ◊ Compuse: carulmare (sau numai carul) = constelatzie din emisfera boreala alcatuita din shapte stele ashezate in asha fel incit creeaza imaginea unui car cu oishtea in jos; ursamare. TZii minte tu iubita mea O noapte de argint in care Miai aratat pe cer o stea Din carul mare? TOPIRCEANU M. 64. Luceafarui gata sapuie. Iar carul spre creshtet se suie Cu oishtean jos. COSHBUC P. 7; carulmic = constelatzie din emisfera boreala alcatuita din shapte stele (printre care shi steaua polara) dispuse in chip asemanator cu stelele caruluimare; ursamica. ♦ (In antichitate) Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau de patru cai folosit la lupte jocuri shi ceremonii. Car de triumf. ◊ Fig. A patra primavara acuma se grabeshte La carui sa inhame pe zefirii ushori. ALEXANDRESCU P. 24. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Cantitatea de material care se poate incarca o data intrun car (1). A descarcat din fuga un car de secara in saci. SP. POPESCU M. G. 27. Se duce la padure sashi aduca un car de lemne. CREANGA P. 143. Am fost sa cumpar un car de lemne. ALECSANDRI T. I 317. ♦ Fig. Cantitate sau numar mare; multzime; gramada droaie. Un car de copii. Un car de minciuni. Un car de ani. Voi intra masiv shi greu in vreme Cu un car cit dealul de poeme. BENIUC V. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belshug. II 1. Piesa de forma cilindrica care se fixeaza hirtia la mashina de scris shi care deplasinduse lateral shi rotinduse face posibila scrierea succesiva a literelor shi a rindurilor. 2. (Regional) Parte a ferastraului mecanic care se ashaza bushteanul pentru a fi taiat shi prefacut in scinduri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAR1 care s. n. 1. Vehicul incapator cu patru rotzi cu tractziune animala folosit la tara pentru transportarea poverilor. ◊ Car funebru (sau funerar mortuar) = dric. Car de asalt = tanc. (Inv. shi pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici in car nici in carutza se spune despre cineva care nu se multzumeshte in nici un chip. A pus carul inaintea boilor se zice despre un om neindemanatic. ◊ Compuse: carulmare = constelatzie alcatuita din shapte stele ashezate in forma de car; ursamare; carulmic = constelatzie formata din shapte stele (printre care shi steaua polara) ashezate in chip asemanator cu cele din carulmare; ursamica. ♦ (In antichitate) Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau de patru cai folosit in lupte jocuri shi ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate incarca intrun car (1). Un car de lemne. ♦ Fig. Multzime gramada. Un car de ani. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belshug. 3. (Reg.) Parte a ferastraului mecanic constand din doua stinghii pe rotitze care se ashaza bushteanul pentru a fi prefacut in scanduri. Lat. carrus.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
CAR1 ~e n. 1) Vehicul cu patru rotzi tras de obicei de boi folosit pentru transportarea incarcaturilor mari. ◊ ~ funebru vehicul cu care sunt dushi mortzii la cimitir; dric. A pune ~ul inaintea boilor a face ceva altfel decat este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care incape intrun asemenea vehicul. Un ~ de fan. 3) (in antichitate) Trasura cu doua rotzi trasa de cai shi folosita la festivitatzi shi ceremonii. ~ de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; multzime. Un ~ de ani. ◊ Cu ~ul in cantitate mare; cu gramada; din belshug. 5): ~ulMare constelatzie alcatuita din shapte stele ce reprezinta un car cu oishte; UrsaMare. ~ulMic constelatzie asemanatoare cu CarulMare dar cu distantza dintre stele mai mica; UrsaMica. /<lat. carrus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
car n. 1. vehicul ce serva de transport (pentru persoane obiecte shi marfuri); 2. trasura eleganta: car de triumf car funebru; 3. contzinutul unui car; un car de fan; 4. constelatziunile aproape de polul arctic: Ursa mare si Ursa mica; 5. masa joagarului ce poarta bushteanul de taiat in scanduri. [Lat: CARRUS].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
2) car n. pl. e shi (est) a (lat. carrus shi carrum cuv. galic; it. sp. pg. carro pv. car fr. char). Un fel de vehicul de dus lucrurĭ grele foarte intrebuintzat de tzaraniĭ Romanĭ care injuga la el boĭ. Contzinutu unuĭ car: un car de fin. Est. TZintar. Constelatziunea urseĭ: caru mare shi caru mic (cu acest intzeles shi lat. [in glose] sp. shi pg. [V. ursa]). Car de triumf caru in care intraŭ solemn in vechea Roma generaliĭ triunfatorĭ. Car funebru dric patashca (in stilu inalt). A merge k cu caru cu boĭ a merge foarte incet. A avea cu caru a avea din belshug. A cauta acu in caru cu fin a cauta un lucru mic intr’o imensitate. V. carulean.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
car2 (vehicul) s. n. pl. cáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
car (vehicul) s. n. pl. cáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
car re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CAR s. 1. car funebru v. dric; car funerar v. dric; car mortuar v. dric. 2. (ASTRON.) CarulMare = (livr.) UrsaMare; CarulMic = (livr.) UrsaMica. 3. (TEHN.) (reg.) carutza masa razboi sclai. (~ la joagar.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAR s. v. gramada moara multzime tzintar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAR s. 1. car funebru = dric car funerar car mortuar (Bucov.) caravana (Mold.) droaga patashca; car funerar = dric car funebru car mortuar (Bucov.) caravana (Mold.) droaga patashca; car mortuar = dric car funebru car funerar (Bucov.) caravana (Mold.) droaga patashca. 2. (ASTRON.) carulmare = (livr.) ursamare; carulmic = (livr.) ursamik. 3. (TEHN.) (reg.) carutza masa razboi sclai. (~ la joagar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
car s. v. GRAMADA. MOARA. MULTZIME. TZINTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CAR DE ASÁLT s. v. tanc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAR DE FÓC s. v. locomotiva mashina tren.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
car de asalt s. v. TANC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
car de foc s. v. LOCOMOTIVA. MASHINA. TREN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
sleepingcar s. v. PATVAGON.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
car (cáre) s. n. 1. Vehicul cu patru rotzi cu tractziune animala. 2. Caratura. 3. (Inv.) Obligatzia de a contribui personal la transporturile de Stat. 4. Parte a unor aparate k ferastraul mecanic mashina de scris etc. Mr. megl. car. Lat. carrus (Pushcariu 284; CandreaDens. 253; REW 1721; DAR); cf. alb. karrë it. prov. cat. sp. port. carro fr. char. Der. caroaie s. f. (car cu doua rotzi; car pentru transportul trunchiurilor de copaci cu distantza intre osii care poate fi schimbata; dispozitiv care pune urzeala in razboiul de tzesut); carucer s. m. (inv. carutzash); carucior s. n. (dim. al lui car; trasurica de copil); carutz s. n. (car carutza); carutza s. f. (car) mr. megl. carutza; carutzash s. m. (vizitiu; Arg. dezertor); carutzi vb. (a transporta). Carutza poate fi un sing. analogic de la carutze pl. de la dim. normal carutz; insa ar putea fi la fel de bine lat. carucca al carui pl. *caruce ar putea da carutze prin influentza aceluiashi dim. (Pascu I 57 il deriva de la un lat. *carrucia care este inutil; cf. shi Iordan BF VI 150). Din rom. provine bg. rut. karuca (Miklosich Wander. 16) rut. kary „car” (Candrea Elemente 404) sb. karuce mag. karuca (Edelspacher 15).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
car1 care s.n. 1. Vehicul cu patru rotzi din lemn cu tractziune animala folosit in trecut pentru transportarea poverilor. 2. Carul cu fan unitate de masurare a pamantului: „De obicei se spunea k are un loc cu fan de un car sau doua” (AER 2010: 66; Sacel ). ♦ (top.) Calea Carelor drum de carutze ce duce de la Barsautza spre Coroieni in Vima Mare (Vishovan 2008: 25). ♦ (astr.) Carul Mare Carul Mic constelatzii (Ursa Major Ursa Minor). Traditzia populara spune k imparatul Traian a dus prizonieri daci la Roma cu Carul Mare; Carul Dracului (constelatzia Perseu) conform traditziei populare acesta ar transporta pacatoshii in iad. Lat. carrus „car carutza” (SHaineanu Scriban DLRM Pushcariu CDDE MDA). Cuv. rom > bg. karuca (Miklosich) ucr. kary „car” (Candrea cf. DER) sb. karuce magh. karuca (Edelspacher cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a pune carul inaintea boilor expr. a lucra haotic / dezorganizat; a efectua o serie de actziuni intro ordine improprie / nefireasca.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cu carul expr. mult din belshug.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cu trei roate la car expr. nebun aiurit.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
nici alba nici neagra / nici cal nici magar / nici calare nici pe jos / nici in car nici in carutza expr. 1. (d. o situatzie) nehotarat indecis. 2. ambiguu de o calitate sau o compozitzie incerta.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
car, caresubstantiv neutru
- 1. Vehicul terestru incapator cu patru rotzi cu tractziune animala folosit la tzara pentru transport. DEX '09 DLRLCdiminutive: carutz
- Care cu poveri de munca Vin incet shi scirtziind. COSHBUC P. I 47. DLRLC
- Popositau... Zece care mocaneshti Cu boi albi. ALECSANDRI P. II 104. DLRLC
- Dute dor cu carele Nashtepta carutzele; Carutzeles mititele SHi nunchepi (= incapi) dorulen ele. JARNÍKBIRSEANU D. 90. DLRLC
- Acolo erau doua drumuri care se despartzeau. Unul era batut de care shi celalt parasit. SHEZ. IV 171. DLRLC
- A patra primavara acuma se grabeshte La carui sa inhame pe zefirii ushori. ALEXANDRESCU P. 24. DLRLC
- 1.1. Car funebru (sau funerar mortuar) = dric. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dric
- 1.2. Car blindat (sau de asalt) = tanc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tanc
- Carele de asalt intzepenisera in lungul drumurilor. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 6/1. DLRLC
-
- 1.3. Car de foc = locomotiva, mashina, tren. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: locomotiva mashina tren
- Ash vrea sa plec la drum mai mare. Dar nici pe jos nici dean calare SHi nici cu carul cel de foc Ci co trasura ferecata De zece cai in shir purtata. MACEDONSKI O. I 58. DLRLC
- SHi fluiera o data de nici fluierul de la carul de foc nu lar fi intrecut. RETEGANUL P. V 6. DLRLC
-
- 1.4. Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau patru cai folosit in lupte la jocuri shi la ceremonii. DEX '09 DLRLC
- Car de triumf. DLRLC
-
- Nici in car nici in carutza (nici in telegutza) se spune despre cineva nehotarat care nu shtie ce vrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A pus carul inaintea boilor se zice despre un om neindemanatic care face lucrurile pe dos. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Cantitate de material care se poate incarca intrun car. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A descarcat din fuga un car de secara in saci. SP. POPESCU M. G. 27. DLRLC
- Se duce la padure sashi aduca un car de lemne. CREANGA P. 143. DLRLC
- Am fost sa cumpar un car de lemne. ALECSANDRI T. I 317. DLRLC
-
- Un car de copii. Un car de minciuni. Un car de ani. DLRLC
- Voi intra masiv shi greu in vreme Cu un car cit dealul de poeme. BENIUC V. 9. DLRLC
- Cu carul = din belshug. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- 3. Parte a fierastraului mecanic alcatuita din doua barne puse pe rotitze care se ashaza bushteanul pentru al taia. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- carrus (cu unele sensuri dupa limba franceza char). DEX '09