TREN trenuri s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele shi puse in mishcare de o locomotiva. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scapa (sau a pierde) trenul = a scapa o ocazie favorabila. 2. Convoi de vehicule formand o unitate de transport antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu prin tractziune animala etc. ◊ (Inv.) Tren de lupta = convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitzii trupele aflate in linia de lupta. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mashiniunelte care indeplinesc impreuna un anumit rol functzional o anumita operatzie tehnica etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze format din axul intermediar shi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac care serveshte la descretzirea shi paralelizarea fibrelor shi la subtzierea produselor intermediare de fabricatzie. Tren de rotzi = sistem de rotzi dintzate montate pe acelashi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa) inainte de ashi lua zborul sau dupa ce a aterizat (sau amerizat). 4. (In sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. Din fr. train.

tren sn [At: NEGRUZZI S. I 331 / V: (pop) trin / Pl: ~uri / E: fr train] 1 Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele shi puse in mishcare de o locomotiva Si: (irg) cardefoc ghezash tzug (reg) mashina. 2 (Iuz; is) ~fulger Tren (1) care merge cu viteza foarte mare. 3 (Is) ~ de marfa (sau de marfuri) Tren (1) format din vagoane destinate transportului de marfuri Si: marfar. 4 (Is) ~ petrolier Tren (1) special amenajat pentru a transporta petrol. 5 (Is) ~ subteran Metrou. 6 (Fam; ie) A scapa (sau a pierde) ~ul A pierde o ocazie favorabila un prilej o shansa. 7 (Reg; sics dea ~ul) Joc de copii in care se imita mersul shi zgomotul trenului (1). 8 Convoi de vehicule cu tractziune animala sau mecanica formand o unitate de transport. 9 (Inv is) ~ regimentar Convoi de carutze sau de camioane care transporta pe front proviziile unui regiment. 10 (Inv; is) ~ de lupta Convoi de vehicule care aproviziona cu munitzii trupele din linia de lupta. 11 (Inv; is) ~ de artilerie Trupe speciale insarcinate cu conducerea echipajelor de artilerie. 12 Ansamblu de dispozitive sau de mashiniunelte care indeplinesc impreuna un anumit rol functzional o anumita operatzie tehnica etc. 13 (Is) ~ fix Ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze format din axul intermediar shi pinioanele fixe. 14 (Is) ~ de laminare Dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac care serveshte la descretzirea shi paralelizarea fibrelor shi la subtzierea produselor intermediare de fabricatzie. 15 (Is) ~ de aterizare Ansamblu de piese (bare de sustzinere rotzi amortizoare shi frane) care asigura deplasarea (rularea) pe sol a unui avion. 16 (Is) ~ de amerizare (sau de amerizaj) Ansamblul organelor care asigura deplasarea pe apa a unui hidroavion la decolare sau amerizare. 1718 (Is) ~ anterior sau ~ posterior Partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal (de tractziune). 19 (Is) ~ de rotzi Sistem de rotzi dintzate montate pe acelashi arbore. 20 (Rar; cdp fr train de vie) Totalitatea elementelor de confort ale unei persoane sau ale unei familii.

TREN trenuri s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele shi puse in mishcare de o locomotiva. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scapa (sau a pierde) trenul = a scapa o ocazie favorabila. 2. Convoi de vehicule formand o unitate de transport antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu prin tractziune animala etc. ◊ (Inv.) Tren de lupta = convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitzii trupele aflate in linia de lupta. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mashiniunelte care indeplinesc impreuna un anumit rol functzional o anumita operatzie tehnica etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze format din axul intermediar shi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac care serveshte la descretzirea shi paralelizarea fibrelor shi la subtzierea produselor intermediare de fabricatzie. Tren de rotzi = sistem de rotzi dintzate montate pe acelashi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa) inainte de ashi lua zborul sau dupa ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (In sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. Din fr. train.

TREN trenuri s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele shi puse in mishcare de o locomotiva cu aburi cu motor diesel sau cu fortza electrica. Trenul... a trecut prin fatza garii shi cishtigind din ce in ce viteza sa infundat in intuneric leganind numai in urma un ochi roshu. GALAN Z. R. 113. Treceau de citeva ori pe zi pe linga casa noastra trenuri iutzi de pasageri shi trenuri lungi de marfa cu mers greoi. STANCU D. 240. Trenuri trec in shiruri lungi pe malurile apei cu locomotivele pufaind shi cu sute de capete omeneshti ivite la ferestre. BOGZA C. O. 250. ◊ Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta ranitzi sau bolnavi. Tren subteran = metro. In adincimea Moscovei enorme cantitatzi de pamint sint dislocate pentru a mari spatziul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA M. S. 21. Mersul trenurilor v. mers. ◊ Expr. A scapa trenul = a scapa o ocazie favorabila. 2. Convoi de vehicule formind o unitate de transport antrenate de unul sau de mai multe vehicule motoare prin cablu prin tractziune animala etc. ◊ Tren regimentar v. regimentar. (Invechit) Tren de lupta = convoi de vehicule care alimenteaza cu munitzii trupele din linia de lupta. Jimborean... se trezi din ginduri abia cind treceau prin dreptul lui carutzele trenurilor de lupta. CAMILAR N. I 154. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mashiniunelte prin care trece un material in serie in cursul efectuarii unui proces tehnologic. ◊ Tren de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac care serveshte la descretzirea shi paralelizarea fibrelor shi la subtzierea produselor intermediare de fabricatzie. Tren de rotzi = sistem de rotzi dintzate montate pe acelashi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamint (sau pe apa) inainte de ashi lua zborul sau dupa ce a aterizat (sau amerizat). 4. (Med. vet.; in expr.) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. Variante: (popular) trin (MIRONESCU S. A. 38) s. n. (2 rar frantzuzism) tréna (ANGHELIOSIF C. M. I 152) s. f.

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractziune animala prin cablu de tractziune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze format din axul intermediar shi pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac servind la descretzirea shi paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractziune animala prin cablu de tractziune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze format din axul intermediar shi pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac la descretzirea shi paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei rotzi cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecventze shi amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)

TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintrun shir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor shi ranitzilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) SHir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitzii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatzie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al mashinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretzite shi ashezate paralel fibrele. ~ de rotzi sistem de rotzi dintzate care se afla pe acelashi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train

tren n. 1. shir de vagoane trase de o locomotiva: tren de marfuri; 2. corp de trupe insarcinat cu transportul bagajelor: tren de echipaje; 3. toate cele trebuincioase pentru serviciul tunurilor: tren de artilerie; 4. numele unui joc de copii (= fr. train).

*tren n. pl. urĭ (fr. train d. trainer a tirii. V. antrenez). SHir de vagoane trase de locomotiva: tren rapid saŭ accelerat tren de placere. Drum de fer cale ferata: a pleca cu trenu pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate k facind parte din cavalerie shi comandate de ofitzerĭ provenitzĭ din cavalerie) insarcinate cu transportu bagajelor (maĭ ales cu subsistentza) uneĭ armate: armata romaneasca are cite un divizion de tren de fiecare corp de armata. SHir de carutze de bagaje ale unuĭ regiment (trenu regimentar) saŭ de munitziunĭ de artilerie (tren de artilerie).

trin sn vz tren

TRÉNA¹ s. f. v. tren.

TRIN s. n. v. tren.

trenavión s. n. ◊ „Inginerul englez M.B. a elaborat proiectul unui trenavion. Un tren monorai (care face legatura intre orash shi aeroport) intra direct in fuselajul avionului special amenajat.” Mag. 15 X 66 p. 3 //din tren + avion//

trencistérna s. n. Tren alcatuit din vagoane care transporta in recipiente special amenajate anumite lichide ◊ „Intalnirea cu trenulcisterna incendiat.” Cont. 1 X 61 p. 2 (din tren + cisterna)

trencúrsa s. n. ◊ „In statzie a intrat apoi trenulcursa de persoane 4371.” Sc. 26 III 71 p. 2. ◊ „12 persoane shiau pierdut viatza shi alte 100 au fost ranite la Rio de Janeiro cand un trencursa [...] a deraiat de pe linie.” R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) cursa)

trenmacará s. n. Tren care are in compunere un vagon prevazut cu macara ◊ „Punand in mishcare un trenmacara ei nu au fixat cum trebuie bratzul de calare al acestuia.” Sc. 1 II 72 p. 2. ◊ „Alerta in grupul de muncitori ceferishti calatorind catre casa in vagoanele unui trenmacara.” R.l. 9 XII 76 p. 3 (din tren + macara)

tren s. n. pl. trénuri

tren s. n. pl. trénuri

TREN s. v. locomotiva.

TREN s. locomotiva mashina (inv. shi pop.) car de foc (reg.) tzug (inv.) trasura cu aburi. (~ cu vagoane.)

TREN SUBTERÁN s. v. metrou.

tren subteran s. v. METROU.

tren (nuri) s. n. Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele. Mr. tren. Fr. train cf. ngr. τραινος (› mr.) tc. bg. tren. Der. trena s. f. (coada de rochie) cf. Graur BL IV 117.

TREN. Subst. Tren trenutz (dim.) trenuletz tzug (reg.) trasura cu aburi (inv.) car de foc (inv. shi pop.). Tren personal personal; tren accelerat accelerat; tren rapid rapid; simplon; tren expres expres; motor; automotor autorapid aerodinam; cursa. Tren de marfa marfar. Trenutz drezina autodrezina decovil mocanitza (glumetz). Tren subteran metrou metropolitan (rar). Locomotiva locotractor; locomotiva cu aburi; locomotiva electrica diesel. Vagon; vagon de dormit vagon restaurant; vagon de poshta vagon de bagaje patvagon; vagon de marfa; vagonet; tender. Feroviar ceferist; impiegat; acar. SHef de tren mecanic de locomotiva mashinist; fochist; controlor (de bilete). Statzie gara halta. Peron. SHef de statzie (de gara). Cale ferata linieferata drumdefier. Vb. A lua trenul a pleca cu trenul a calatori cu trenul. A pleca din statzie. A se opri in statzie. V. calatorie.

TREN ansamblu de organe shi agregate cu ajutorul careia o aeronava decoleaza shi revine pe o suprafatza identica celei de care sa desprins. Trenul de aterizare asigura rularea pe sol cu ajutorul unor rotzi precum shi statzionarea la locul de parcare a aeronavei putand fi montat sub fuzelaj sau sub aripi in majoritatea cazurilor fiind escamotabil in interiorul fuzelajului sau a aripilor pentru a nu opune o rezistentza suplimentara la inaintare. Trenul de aterizare triciclu (la dare bechia a fost inlocuita cu o roata cu jamba puternica montata in botul avionului) confera echipajului o mai buna vizibilitate de la inceputul rulajului la decolare avionul intra mai repede in viteza la aterizare franele pot fi actzionate mult mai energic fara a aparea pericolul capotarii. Trenul de rulare este componenta a trenului de decolareaterizare in principal fiind alcatuit din rotzi. Trenul de amerizare este destinat hidroavioanelor fiind constituit din coca sau flotoare (v.).

tren trenuri s. n. (intl.) razie a politziei.

Pulica Franaru’ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulica (1). 2. persoana situata pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintrun grup / dintro comunitate individ neinsemnat.

vine trenul! expr. (intl.) vine razia!