Definitzia cu ID-ul 935707:

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TREN trenuri s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele shi puse in mishcare de o locomotiva cu aburi cu motor diesel sau cu fortza electrica. Trenul... a trecut prin fatza garii shi cishtigind din ce in ce viteza sa infundat in intuneric leganind numai in urma un ochi roshu. GALAN Z. R. 113. Treceau de citeva ori pe zi pe linga casa noastra trenuri iutzi de pasageri shi trenuri lungi de marfa cu mers greoi. STANCU D. 240. Trenuri trec in shiruri lungi pe malurile apei cu locomotivele pufaind shi cu sute de capete omeneshti ivite la ferestre. BOGZA C. O. 250. ◊ Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta ranitzi sau bolnavi. Tren subteran = metro. In adincimea Moscovei enorme cantitatzi de pamint sint dislocate pentru a mari spatziul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA M. S. 21. Mersul trenurilor v. mers.Expr. A scapa trenul = a scapa o ocazie favorabila. 2. Convoi de vehicule formind o unitate de transport antrenate de unul sau de mai multe vehicule motoare prin cablu prin tractziune animala etc. ◊ Tren regimentar v. regimentar. (Invechit) Tren de lupta = convoi de vehicule care alimenteaza cu munitzii trupele din linia de lupta. Jimborean... se trezi din ginduri abia cind treceau prin dreptul lui carutzele trenurilor de lupta. CAMILAR N. I 154. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mashiniunelte prin care trece un material in serie in cursul efectuarii unui proces tehnologic. ◊ Tren de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac care serveshte la descretzirea shi paralelizarea fibrelor shi la subtzierea produselor intermediare de fabricatzie. Tren de rotzi = sistem de rotzi dintzate montate pe acelashi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamint (sau pe apa) inainte de ashi lua zborul sau dupa ce a aterizat (sau amerizat). 4. (Med. vet.; in expr.) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. Variante: (popular) trin (MIRONESCU S. A. 38) s. n. (2 rar frantzuzism) tréna (ANGHELIOSIF C. M. I 152) s. f.