MERS mersuri s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare mishcare dintrun loc in altul; umblet mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broshura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs curgere (a unei ape curgatoare). 3. Ieshire (a fumului a gazelor etc.). 4. Evolutzie dezvoltare desfashurare (a unui fenomen a unui proces etc.); mod curs ritm de desfashurare (a unui fenomen a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfashurare a unei activitatzi. ♦ (Mod de) functzionare a unui sistem tehnic a unui mecanism a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functzionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. V. merge.

mers¹ sn [At: NECULCE L. 42 / V: (reg) mes / Pl: ~uri (ivr 14) merse / E: merge] 1 Deplasare dintrun loc intraltul Si: (inv) mersei mergere (1) umblet. 2 (Is) ~ul trenurilor (sau vapoarelor) Orar dupa care circula trenurile (sau vapoarele). 3 (Ias; pex) Tabel sau broshura care cuprinde mersul (2) trenurilor. 4 (Ilav) Din ~ Fara a se opri sau a opri pe altcineva din inaintare. 5 Fel de a merge al cuiva Si: (ivp) mersura (1) (rar) mersatura (1) pas umblet. 6 Ritm sau viteza cu care merge cineva Si: (ivp) mersura (2) (rar) mersatura (2). 7 (Icr intors) Plecare. 8 (Rar) Curs al unei ape curgatoare. 9 Ieshire a fumului a gazelor etc. 10 Evolutzie a unui fenomen a unui proces etc. Si: dezvoltare desfashurare. 11 Mod de desfashurare a unui fenomen a unui proces etc. Si: curs ritm. 12 (Is) ~ inainte Progres. 1314 (Mod de) functzionare a unui sistem tehnic a unui mecanism a unui instrument. 15 (Ivr) Fel de a actziona. Si: procedeu.

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare mishcare dintrun loc in altul; umblet mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broshura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs curgere (a unei ape curgatoare). 3. Ieshire (a fumului a gazelor etc.). 4. Evolutzie dezvoltare desfashurare (a unui fenomen a unui proces etc.); mod curs ritm de desfashurare (a unui fenomen a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfashurare a unei activitatzi. ♦ (Mod de) functzionare a unui sistem tehnic a unui mecanism a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functzionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. V. merge.

MERS s. n. 1. Mishcare deplasare dintrun loc intraltul (a fiintzelor cu ajutorul picioarelor a vehiculelor a obiectelor cu ajutorul unei fortze din afara sau al unui mecanism etc.). De la un timp nici mersul nu mai ajuta nimic ma trintesc iar jos. CAMIL PETRESCU U. N. 340. Petre ishi iutzi mai mult mersul. REBREANU R. II 199. Trenul prinse ashi domoli mersul pina se opri de tot in gara. MIRONESCU S. A. 132. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii. Se intoarce ashezindushi din mers firele de par in care luceshte lumina C. PETRESCU I. II 271. ◊ Mersul trenurilor = orar dupa care circula trenurile intro tzara; p. ext. tabela sau broshura care contzine acest orar. 2. Felul de a merge al cuiva umblet. Subt mersul sau ushor nici vreascurile nu trasneau shi nici ashternutul moale shi ruginiu de foi uscate shi seci nu foshnea. HOGASH M. N. 130. Ieshi Zamfiran mers istetz. COSHBUC P. I 56. A trecut baditza dealul Ii cunosc mersul shi calul JARNÍKBIRSEANU D. 96. ♦ Functzionarea unui sistem tehnic care consuma energie. Mersul ceasornicului. 3. Fig. Curs dezvoltare evolutzie inaintare desfashurare. Pastra de la zi la zi... o condica amanuntzita a lucrului in mers. C. PETRESCU R. DR. 56. Preotul vorbea cu... ceilaltzi tzarani despre mersul vremii. REBREANU I. 23. Mie drag sa stau shi din ochi deamarunt sa privesc La sate tot mersul de trai rominesc. COSHBUC P. II 203. ♦ Functzionare. Daca insa un curios ar fi observat cu singe rece mersul sau [al teatrului] ar fi vazut cu intristare k nu are baze solide. NEGRUZZI S. I 345.

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintrun loc in altul (a oamenilor shi a vehiculelor pe cai de comunicatzie). * Din ~ fara a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulatzie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ ushor. ~ apasat. 4) Mod de functzionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfashoara un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

mers n. 1. modul de a merge: mersul calului; 2. mishcarea celui ce merge: ashi grabi mersul; fig. mersul ceasornicului; 3. inaintare desvoltare: mersul unei boale unei afaceri; fig. mersul ideilor.

mers n. pl. urĭ (d. merg). Actziunea de a merge: lam vazut in mersu meŭ spre casa. Umblat modu de a merge: pasu trapu shi galopu is mersurĭ ale caluluĭ. Mishcare circulatziune: mersu trenurilor. Mishcare de mecanism: mersu ceasorniculuĭ. Fig. Inaintare curs dezvoltare evolutziune: mersu uneĭ boale uneĭ afacerĭ unor ideĭ. Mers armenesc (Mold.) gebea un mers leganat al caluluĭ. V. buĭestru.

mes sn vz mers¹

mers s. n. pl. mérsuri

mers s. n. pl. mérsuri

MERS s. 1. deplasare mergere mishcare. (~ul lui prin gradina.) 2. circulatzie umblet (pop.) purtare. (O poteca formata prin ~ul oamenilor.) 3. calcatura mishcare pas pashit umblet (rar) mersatura (inv. shi pop.) mersura. (Are un ~ saltaretz.) 4. v. plecare. 5. v. evolutzie. 6. mersinainte v. progres. 7. functzionare. (~ul unui ceasornic.)

MERS s. v. curgere.

MERS s. 1. deplasare mergere mishcare. (~ lui prin gradina.) 2. circulatzie umblet (pop.) purtare. (O poteca formata prin ~ oamenilor.) 3. calcatura mishcare pas pashit umblet (rar) mersatura (inv. shi pop.) mersura. (Are un ~ saltaretz.) 4. ducere mergere plecare pornire. (Dupa ~ lui acolo.) 5. curs desfashurare dezvoltare evolutzie (Munt.) shiretenie. 6. mersinainte = dezvoltare evolutzie inaintare progres propashire (pop.) ridicare saltare (inv.) pricopsire progresie prohorisire (fig.) creshtere. (~ al societatzii.) 7. functzionare. (~ unui ceasornic.)

mers s. v. CURGERE.

mers treptat unul din cele trei tipuri fundamentale posibile in evolutziile melodice (alaturi de nota repetata shi salt*). Acest tip de mers presupune mishcarea melodica pe trepte* alaturate aflate la distantza de ton* sau semiton*. De obicei va fi utilizat in pasaje muzicale cantabile fiind mai degraba predestinat sa exprime momentele muzicale relaxante generoase calme deshi mai ales cand sunt implicate elemente cromatice* poate exprima o tensiune de ashteptare sau o acumulare de tensiune muzicala. In armonie (III 2) m. este propriu in primul rand notelor straine de acord*.

a saluta din mers (pe cineva) expr. a pleca; a parasi (pe cineva).

ai da cu praf de mers expr. (adol.) a pleca in graba a fugi.

mersu’ s. invar. (adol. obs.) penis.