înaintare sf [At: GORJAN, H. IV, 66/120 / V: (înv) ~tIre / S și: înn~ / Pl: ~tări / E: înainta] 1 Avansare în spațiu. 2 Extindere în spațiu. 3 Progresare. 4 (Fig) Avansare în timp. 5 Funcționare prea rapidă a ceasurilor. 6-7 (Rar) Impulsionare a (dezvoltării sau) a progresului cuiva sau a cevaț. 8 Ridicare a unei persoane într-o funcție mai importantă. 9 Obținere a unei funcții mai înalte. 10 (Fig) Expediere. 11- 12 (Expediere sau) prezentare celor în drept a unui act, a unei petiții, a unei lucrări administrative. 13 Exprimare a unei opinii. 14 (Înv) Avansare a unei sume de bani 15 @(Fig; îs) ~ în vârstă Îmbătrânire.

ÎNAINTÁRE, înaintări, s. f. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. 1. Mișcare înainte. Rînduind oastea și tot alaiul, dădu poruncă de înaintare spre Iași. SADOVEANU, O. VII 154. ♦ (Sport, concretizat) Totalitatea înaintașilor¹ (2). Înaintarea unei echipe de fotbal este compusă din cinci jucători. 2. Avansare (într-o funcție, într-o demnitate). Inspectorul, în fața căruia tremura toată dăscălimea, îi oferea o înaintare. REBREANU, I. 82. Trebuie... să nu piarză vechimea pentru înaintarea la general de brigadă. CARAGIALE, O. VII 6. 3. (Învechit) Dezvoltare, progres, propășire. Foloasele ce dă literatura la înaintarea civilizației au fost simțite de toate națiile, în toate veacurile. BOLLIAC, O. 47.

ÎNAINTÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintașilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) înv. Mers înainte; propășire; progres. /v. a înainta

înaintare f. acțiunea de a înainta: 1. mers înainte; 2. promoțiune; 3. progres: pe calea înaintării AL.

înaintáre f. Acțiunea de a înainta. Promoțiune, înălțare în grad: înaintărĭ în armată. Progres.

înainta [At: DRĂGHICI. R 276/10 / V: (cscj) ~ti, (înv) nainta / S și: înn~ / Pzi: ~tez / E: înainte] 1 vi A merge înainte în spațiu Si: a avansa (1-3). 2 vi A se întinde. 3 vi (Fig.) A progresa. 4 vi (Fig) A merge înainte în timp Si: a se desfășura. 5 vi (Fig; d. ceas) A merge foarte repede. 6-7 vtf (Rar) A face pe cineva sau ceva (să se dezvolte sau) să progreseze. 8-9 vti (A ridica pe cineva sau) a fi ridicat într-o funcție mai importantă. 10 vt (Fig) A expedia. 11-12 vt (Spc) A expedia sau a prezenta celor în drept un act, o petiție, o lucrare administrativă. 13 vt (Fig; d. o idee, o opinie, etc.) A exprima. 14 vt (Înv) A avansa o sumă de bani. 15 vi (Fig; d. oameni; îe) A ~ în vârstă A îmbătrâni.

ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte, a se mișca spre cineva sau ceva; a avansa. Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317. ◊ Fig. Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. ◊ (Poetic) Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215. ◊ Refl. (Rar) Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. id. P. P. 131. ♦ A merge înainte (în timp), a se desfășura. Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173. ◊ Expr. A înainta în vîrstă = a îmbătrîni. 2. Intranz. Fig. A merge mai departe pe calea dezvoltării; a progresa. Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A ridica în grad, într-o funcție mai importantă; a avansa. La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298. 4. Tranz. (Cu privire la acte, petiții, lucrări administrative etc.) A expedia, a trimite. Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307. 5. Tranz. (Învechit, cu privire la o sumă de bani) A da înainte, a plăti cu anticipație. Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.

A ÎNAINTÁ ~éz 1. intranz. 1) A se mișca înainte (în spațiu și în timp); a avansa. Vehiculul ~ează. ◊ ~ în vârstă a îmbătrâni. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a avansa; a propăși; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la învățătură. 3) (despre peninsule, proeminențe etc.) A ieși în afară, formând un relief; a fi în relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce în ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treaptă superioară (într-un post, într-un grad științific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica într-un post sau în grad mai înalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștința publică; a pune în circulație; a emite; a preconiza. 4) înv. (sume de bani) A plăti cu anticipație. /Din înainte

înaintà v. 1. a merge înainte; fig. a înainta în vărstă; 2. a progresa: a înainta în studiu; 3. a avansa: a înainta în magistratură; 4. a prezenta, a adresa: a înainta o hârtie.

înaintéz v. tr. Merg în ainte: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer).

înaintáre (-na-in-) s. f., g.-d. art. înaintắrii; pl. înaintắri

înaintáre s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări

înaintá (a ~) (-na-in-) vb., ind. prez. 3 înainteáză

înaintá vb., ind. prez. 1 sg. înaintéz, 3 sg. și pl. înainteáză

ÎNAINTÁRE s. 1. avansare. (~ în spațiu.) 2. v. predare. 3. v. expediere. 4. v. promovare. 5. v. progres. 6. v. atac.

ÎNAINTARE s. 1. avansare. (~ în spațiu.) 2. depunere, înmînare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 3. expediere, trimitere. (~ unei cereri.) 4. avansare, înălțare, promovare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.) 5. dezvoltare, evoluție, progres, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății, a omenirii.)

ÎNAINTÁ vb. 1. a avansa. (A ~ în spațiu.) 2. v. preda. 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. v. promova. 5. v. dezvolta. 6. v. progresa.

ÎNAINTA vb. 1. a avansa. (A ~ în spațiu.) 2. a depune, a înmîna, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație.) 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. a avansa, a înălța, a promova, a ridica, (înv.) a provivasi. (A ~ în funcție, în grad.) 5. a avansa, a se dezvolta, a evolua, a progresa, a propăși, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a crește. (Patria noastră ~ continuu.) 6. a merge, a progresa. (Omenirea ~ continuu pe calea civilizației.)

A înainta ≠ a decădea, a se retrage, a regresa, a (se) întoarce

REZISTENȚĂ LA ÎNAINTARE, forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare relativă față de aerul atmosferic, în sens opus deplasării, proporțională cu densitatea aerului, cu pătratul vitezei relative a corpului, cu suprafața caracteristică de referință a acestuia și cu coeficientul de rezistență la înaintare care depinde de forma corpului și orientarea sa față de direcția de zbor ale aeronavelor pe măsură ce viteza lor crește. Rezistența aerodinamică contribuie la reducerea vitezei de coborâre în vederea aterizării unei aeronave sau a unei părți recuperate a acesteia.

înaintare s. f. sg. (glum.) sâni de femeie mari / frumoși.

a băga la înaintare expr. a pune pe cineva să facă ceva în locul tău.