îmbătrânit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/5 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbătrâni] 1 (D. ființe) Care a devenit bătrân Si: (îvp) bătrânit. 2 (D. ființe) Care are înfățișare de om mai bătrân decât este Si: (îvp) bătrânit. 3 (Fig; rar; d. obiecte) Uzat. 4 (Fig) Fără vigoare Si: (îvp) bătrânit.

bătrâni v vz îmbătrâni

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

BĂTRÎNÍ vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

ÎMBĂTRÎNÍT, -Ă, îmbătriniți, -te, adj. (Despre ființe) Devenit bătrîn; cu înfățișare de bătrîn. I se păru deodată îmbătrînită. DUMITRIU, N. 142. Un leu îmbătrînit. EMINESCU, N. 3.

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.

îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă

ÎMBĂTRÂNÍT adj. (înv.) învechit. (Om ~.)

Îmbătrânit ≠ întinerit

ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

ÎMBĂTRÎNIT adj. (înv.) învechit. (Om ~.)

A îmbătrâni ≠ a întineri

bătrâní, bătrânesc, vb. intranz. – (rar) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi, 1925: 172). – Var. a lui îmbătrâni (MDA); din bătrân (< lat. betranus = veteranus „vechi, de demult”).

bătrâní, -esc, vb. intranz. – (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi 1925: 172). – Din bătrân (< lat. veteranus).

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.