TRIMÍTE trimít vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga k cineva sa se duca undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealalta lume (sau la moarte in rai) = a ucide a omori. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza sa mai stea de vorba (cu cineva) a nu da curs discutziei a da pe usha afara; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) in judecata = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocna (sau la temnitza la inchisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu inchisoarea. 2. A delega a alege intrun organ de conducere sau intrun organ reprezentativ. 3. A indruma pe cineva a da indicatzii cuiva sa consulte un text in legatura cu o anumita problema. 4. (Despre divinitate) A face sa vina sa se arate sa se produca sa se manifeste. 5. A dispune k un obiect sa fie dus transportat predat la o anumita destinatzie; a expedia. 6. A transmite prin cineva veshti porunci salutari etc. [Var.: triméte vb. III] Lat. tramittere.

trimite vt [At: PSALT. HUR. 121719 / V: ~mete (irg) tram~ ~m' ate (inv) tramete treimete tremete trem~ / Pzi: ~mit (irg) ~mitz; Ps ~misei / E: ml tramittere] 1 (SHif trimete) A dispune k cineva sa se duca sau sa fie dus undeva Si: (ivp) a mana¹. 2 (Pfm; ie) A ~ (pe cineva) pe (sau in) cealalta lume (sau in rai la moarte) A omori. 3 (Pop; ie) A ~ (pe cineva) de la coasa la secere A scapa (pe cineva) de un rau shi al face sa dea de altul. 4 (Iuz; ie) A ~ (cuiva) martori A provoca (pe cineva) la duel. 5 (Pfm; ie) A fi (cineva) bun sal trimitzi dupa moarte Se zice despre un om lenesh sau incet la treaba. 6 (Ie) A ~ (pe cineva) in judecata A intenta (cuiva) proces. 7 (Ie) A ~ (pe cineva) la inchisoare sau pop la temnitza la ocna la sare A pedepsi (pe cineva) cu inchisoarea. 8 (Ie) A ~ (pe cineva) in posesia unui lucru A pune (pe cineva) in posesia unui lucru. 9 (Inv) A elibera (din robie dintro slujba etc.). 10 (C. i. obiecte scrisori etc.) A dispune sa fie dus transportat predat la o anumita destinatzie Si: a expedia. 11 (Reg; ie) A ~ izmene pe calator A expedia un lucru printro persoana nesigura. 12 A da drumul Si: a slobozi. 13 A dispune k un vehicul sa plece cu o destinatzie precisa. 14 (Inv; fig) A oferi. 15 (C. i. veshti porunci etc.) A transmite prin cineva. 16 (Ie) A ~ (cuiva) sanatate Aura (cuiva) sanatate prin intermediul altcuiva. 17 (In credintzele mistice; in legatura cu o divinitate cu fortze supranaturale etc.; c. i. fenomene ale naturii intamplari nefaste sau evenimente placute) A face sa se arate sa se manifeste. 18 A da indicatzii cuiva sa consulte un text in legatura cu o anumita problema Si: a indruma. 19 A alege intrun organ de conducere sau intrun organ reprezentativ Si: a delega. 20 (Fam; cu determinari locale) A injura pe cineva.

TRIMÍTE trimit vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga k cineva sa se duca undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealalta lume (sau la moarte in rai) = a ucide a omori. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza sa mai stea de vorba (cu cineva) a nu da curs discutziei a da pe usha afara; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) in judecata = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocna (sau la temnitza la inchisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu inchisoarea. 2. A delega a alege intrun organ de conducere sau intrun organ reprezentativ. 3. A indruma pe cineva a da indicatzii cuiva sa consulte un text in legatura cu o anumita problema. 4. (Despre divinitate) A face sa vina sa se arate sa se produca sa se manifeste. 5. A dispune k un obiect sa fie dus transportat predat la o anumita destinatzie; a expedia. 6. A transmite prin cineva veshti porunci salutari etc. [Var.: triméte vb. III] Lat. tramittere.

TRIMÍTE trimít vb. III. Tranz. 1. (SHi in forma trimete) A dispune (printrun ordin sau printro rugaminte) k cineva sa se duca undeva. Talpaiadului cum aude despre aceasta minunatzie trimite slujnica degraba sai cheme femeia. CREANGA P. 96. In zadar k so mai cate tu trimitzi in lume crainic. EMINESCU O. I 83. Obshtea nea trimis pre noi satzi spunem k norodul nu te vrea. NEGRUZZI S. I 139. Am vorbit cu doi feciori Sami trimita petzitori. JARNÍKBIRSEANU D. 447. (Absol.) Auzind imparatul k este la un sat aproape un unchiash dibaci a trimis sal cheme. ISPIRESCU L. 1. Am trimis dupa doctor. NEGRUZZI S. I 62. ◊ Expr. (Familiar) A trimite (pe cineva) pe cealalta lume (sau in rai) = a ucide. Oricum a fi sint sigur k te trimit in rai cu cergan cap. ALECSANDRI T. I 206. A trimite (pe cineva) la plimbare = a nu sta de vorba cu cineva a refuza o convorbire cu cineva; a da pe usha afara p. ext. a concedia din slujba. A fost prins shi trimis la plimbare. PAS Z. I 286. A trimite (pe cineva) la dracul (sau de la dracul la tatasau) v. drac (1). A trimite (pe cineva) in gura tunului v. gura (II 2). A trimite (pe cineva) la urma = a trimite pe cineva (escortat de fortza publica) la locul de unde este originar. Guvernul gasise mijlocul sa scape de unii dintre muncitorii care se bucurau de increderea tovarashilor lor shi erau mai hotaritzi in lupta: i trimetea la «urma». PAS Z. IV 216. A trimite (pe cineva) in judecata = a intenta (cuiva) proces. A trimite (pe cineva) la inchisoare (la temnitza la ocna sau la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu inchisoarea. Tilharii au fost trimishi la sare. PAS Z. I 162. Nu era vorba de nimic alta decit de a trimite la ocna pe shese beceri. NEGRUZZI S. I 287. ♦ A dispune k un vehicul sa plece cu o destinatzie precisa. Daca vrea boierul sa mergem la dinsul apoi sa trimeata carutza dupa noi. SBIERA P. 264. Indata leau trimes un caic spre ajutor. DRAGHICI R. 11. 2. A delega a alege (intrun organ reprezentativ sau de conducere). Alegerile vor da putintza maselor sa trimita in fruntea organelor locale ale puterii de stat zeci shi zeci de mii de gospodari priceputzi. SCINTEIA 1953 nr. 2797. 3. A indrepta (pe cineva) sa consulte un text in legatura cu o anumita problema. Miash permite asemenea sa trimit pe d. Panu la articolul meu «Mishcarea literara shi shtiintzifica». GHEREA ST. CR. III 152. 4. (In credintzele mistice despre divinitatzi sau alte fortze supranaturale) A face sa vie sa se arate sa se manifeste. El pricepe visul cai trimis de la profet. EMINESCU O. I 144. Dumnezeu... a trimis ploaie shi vint. JARNÍKBIRSEANU D. 186. 5. A dispune k un obiect sa fie dus transportat predat la o destinatzie anumita. V. expedia. Trimit banii cu care nam ce face pe doua adrese cunoscute. CAMIL PETRESCU U. N. 380. Pleca shimi trimise o cafea cu lapte shi doua cornuri. DELAVRANCEA H. T. 67. Imi trimisese dragutza doi cozonaci calzi de pashti. ALECSANDRI T. I 382. Mai baditza de departe Mai trimitemi citeo carte. JARNÍKBIRSEANU D. 117. ◊ Fig. Eai trimite un zimbet discret de prietenie shi de incurajare. VLAHUTZA O. A. III 65. Cucule pasere sura Sa numi cintzi pe aratura Ci sai cintzi mindrei pe shura Sami trimitun pic de gura. HODOSH P. P. 41. Mai baditza badishor Numi trimiteatita dor Pe gurile tuturor. JARNÍKBIRSEAMU D. 116. 6. Fig. A transmite prin cineva veshti porunci; a face cuiva o comunicare prin cineva. Vorba mia trimis mindra Sa ma mai duc pe la ea. ANT. LIT. POP. I 148. ◊ Expr. A trimite (cuiva) sanatate = a ura (cuiva) sanatate prin intermediul altuia. Prez. ind. shi: (regional) trimítz (JARNÍKBIRSEANU D. 405). Forme gramaticale: perf. s. trimisei part. trimis. Variante: triméte tramíte (ODOBESCU S. II 511) vb. III.

trimíte in loc. vb. a trimite pe cineva dupa tzigari ♦ 1. (arg. stud.) A se dovedi superior cuiva ◊ „La comunicarea de azi X la trimis dupa tzigari pe Y.” ♦ 2. (arg. sportiv) A dribla un jucator cu mingea ◊ „X a trimis dupa tzigari fundashul central.” (C. Lupu in LL 3/72 p. 350)

A TRIMÍTE trimít tranz. 1) (persoane) A face sa se duca (printro rugaminte hotarare sau dispozitzie). ~ dupa apa. ~ la invatatura. ◊ ~ (pe cineva) pe lumea cealalta (sau in rai) a ucide; a omori. ~ (pe cineva) in judecata a da in judecata; a intenta un proces impotriva cuiva. 2) (persoane) A face sa se adreseze (la o sursa oarecare). ~ la un articol de revista. 3) (obiecte) A face sa ajunga la destinatzie (pe o cale anumita sau prin intermediul cuiva); a expedia. ~ un colet prin poshta. 4) (despre divinitatzi) A face sa apara in mod miraculos. /<lat. tramittere

trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva sa mearga undeva: a trimite copiii la shcoala; 2. a dispune k un lucru sa fie transportat undeva: a trimite o scrisoare. [Vechiurom. trameate = lat. TRAMITTERE].

tramite v vz trimite

trimete v vz trimite

TRAMÍTE vb. III v. trimite.

trimét més a méte v. tr. (vechĭ tremet tremit trimit shi tramet d. lat. tramĭtto mĭttĕre din trans dincolo shi mítto trimet; it. traméttere pv. trametre. Sa trimeata. V. transmít. Poruncesc sa se duca undeva: a trimete copiiĭ la shcoala sluga in tirg. Poruncesc sa fie dus expediez: a trimete vitele la pascut scrisorile la poshta darurĭ cuĭva. Fig. A trimete pe lumea cealalta (Iron.) a ucide. A trimete la plimbare (Iron.) a congedia a spune sa plece a alunga. A trimete dupa cineva a trimete sal cheme. A trimete vorba a trimete pe cineva saĭ spuna cuĭva ceva aĭ comunica. In vest metz sa trimeatza in nord mat sa mata. Vechĭ trimesh trimish azĭ numaĭ trimeséĭ. Part. fem. trimeasa in nord masa fals mesa precum e fals azĭ shi trimit care e un neol. dupa admit.

trimíte (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. trimít perf. s. 1 sg. trimiséi 1 pl. trimíseram; conj. prez. 3 sa trimíta; ger. trimitzand; part. trimís

trimíte vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. trimít perf. s. 1 sg. trimiséi 1 pl. trimíseram; conj. prez. 3 sg. shi pl. trimíta; ger. trimitzand; part. trimís

trimite (ind. prez. 1 sg. trimit perf. trimisei conj. trimita part. trimis)

trimet meata 3 conj. mesei 1 aor. mes prt.

TRIMÍTE vb. 1. (inv. shi pop.) a mana. (Lam trimis la cumparaturi.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa a expedia a scrie (reg.) a mana. (Cui iai trimis scrisoarea?) 5. v. inainta. (A trimite o cerere unei institutzii.)

TRIMITE vb. 1. (inv. shi pop.) a mina. (Lam ~ la cumparaturi.) 2. a porni. (Ia ~ cu greu la drum.) 3. a expedia (reg.) a mina (inv.) a porni (grecism inv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 4. a adresa a expedia a scrie (reg.) a mina. (Cui iai ~ scrisoarea?) 5. a adresa a expedia a inainta. (A ~ o cerere unei institutzii.)

trimíte (t mís) vb. A dispune k cineva sa se duca undeva a mina. Var. trimete Mold. tremite Trans. tremete Banat tramete inv. tramite. Megl. trimet trimes istr. tremetu. Lat. trāmittĕre (Pushcariu 1763; REW 8849) cf. v. it. tramettere prov. cat. trametre. Der. trimis (var. trimes) s. n. (sol delegat imputernicit); trimitzator adj. (expeditor; s. n. transmitzator); trimitzatura s. f. (inv. trimitere).

a trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa expr. (livr.) a purta (pe cineva) pe drumuri.

a trimite (pe cineva) la origini expr. a injura (pe cineva) de mama.

a trimite (pe cineva) la plimbare expr. 1. a da (pe cineva) afara 2. a refuza sa stea de vorba cu cineva la solicitarea acestuia

a trimite avion expr. (detz.) a trimite un mesaj dintro celula in alta sau dintrun penitenciar in altul (prin gardian prin alfabetul Morse printre gratii prin detzinutzii transferatzi etc.).

a trimite pe cineva dupa tzigari expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (in fotbal) ashi dribla adversarul.

a trimite pe cineva la urma expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mana politziei. 2. a injura pe cineva de mama.

a trimite pe cineva pe lumea cealalta expr. a omori a asasina.