TRIMÍTE trimít vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga k cineva sa se duca undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealalta lume (sau la moarte in rai) = a ucide a omori. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza sa mai stea de vorba (cu cineva) a nu da curs discutziei a da pe usha afara; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) in judecata = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocna (sau la temnitza la inchisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu inchisoarea. 2. A delega a alege intrun organ de conducere sau intrun organ reprezentativ. 3. A indruma pe cineva a da indicatzii cuiva sa consulte un text in legatura cu o anumita problema. 4. (Despre divinitate) A face sa vina sa se arate sa se produca sa se manifeste. 5. A dispune k un obiect sa fie dus transportat predat la o anumita destinatzie; a expedia. 6. A transmite prin cineva veshti porunci salutari etc. [Var.: triméte vb. III] Lat. tramittere.