expedia vt [At: CR (1829) 197 2/18 / V: (inv) esp~ sp~ (reg) ecshp~ (nob) eshpeda shpeda / P: ~dia / Pzi: ~iez / E: fr expédier lat expedire] 1 (inv; c. i. persoane) A trimite catre o destinatzie indepartata cu o anumita misiune. 2 (Pgn) A trimite intrun anumit loc. 3 (C. i. scrisori colete bani etc.) A trimite prin poshta sau prin mesagerie Si: (gmi; rar) a expedirui. 4 (Fam) A indeparta pe cineva. 5 (Fam) A se debarasa (de cineva). 6 A face repede shi cu ushurintza o treaba un lucru etc. 7 A rezolva (cuiva) in graba shi superficial interesele. 8 (C. i. lucrari actziuni etc.) A executa repede shi superficial. 9 A trata superficial. 10 A analiza superficial. 11 (Jur; inv) A face o copie dupa un act sau dupa o hotarare judecatoreasca.

EXPEDIÁ expediez vb. I. Tranz. (Cu privire la scrisori pachete bani etc.) A trimite (prin poshta prin cale ferata etc.) la locul de destinatzie. Iam expediat o scrisoare recomandata. ◊ (Familiar cu privire la persoane) Era sa merg la Hamburg dar trebuie sa stau sa expediez intii pe Matei. CARAGIALE O. VII 6. ♦ (Familiar) A indeparta (pe cineva) a termina repede (cu cineva) a se descotorosi (de cineva). ♦ (Familiar). A executa (o lucrare) repede shi superficial. Pronuntzat: dia.

EXPEDIÁ vb. I. tr. 1. A trimite (scrisori pachete etc.) la destinatzie. 2. (Fam.) A indeparta (pe cineva) a se descotorosi a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute shi cu ushurintza (o treaba un lucru). [Pron. dia p. i. 36 iaza ger. iind. / < fr. expédier lat. expedire].

EXPEDIÁ vb. tr. 1. a trimite (scrisori bani pachete etc.) la destinatzie. 2. (fam.) a indeparta pe cineva a se descotorosi a se debarasa de cineva. ◊ a face ceva in graba shi superficial. (< fr. expédier lat. expedire)

A EXPEDIÁ ~éz tranz. 1) (corespondentza colete marfuri) A trimite prin poshta la destinatzie. 2) fam. (persoane) A trimite in alta parte pentru a se debarasa. /<fr. expédier lat. expediere

expedià v. 1. a porni la un loc hotarit: a expedia o lada; 2. a grabi executziunea: a expedia o afacere; 3. a face o copie conforma: a expedia un contract.

ecshpedia v vz expedia

espedia vt vz expedia

eshpeda vt vz expedia

*expediéz v. tr. (fr. expédier d. expédient expedient; lat. expedire a libera a descurca d. pes pédis picĭor. V. impedec). Trimet la destinatziune: a expedia o scrisoare o lada. Fac ĭute: a expedia o afacere. Fig. Iron. Trimet pe lumea cealalta exoflisesc ma cotorosesc: calau il expedie rapede pe condamnat a expedia un solicitator.

expediá (a ~) (dia) vb. ind. prez. 3 expediáza 1 pl. expediém (diem); conj. prez. 3 sa expediéze; ger. expediínd (diind)

expediá vb. (sil. dia) ind. prez. 1 sg. expediéz 3 sg. shi pl. expediáza 1 pl. expediém (sil. diem); conj. prez. 3 sg. shi pl. expediéze; ger. expediínd (sil. diind)

expedia (ia) (ind. prez. 3 sg. shi pl. expediaza 1 pl. expediem ger. expediind)

expediez diaza 3 dieze 3 conj. diam 1 imp. diind ger. diere inf. s.

EXPEDIÁ vb. 1. a trimite (reg.) a mana (inv.) a porni (grecism inv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa a scrie a trimite (reg.) a mana. (Cui iai ~ scrisoarea?) 3. v. inainta.

EXPEDIA vb. 1. a trimite (reg.) a mina (inv.) a porni (grecism inv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa a scrie a trimite (reg.) a mina. (Cui iai ~ scrisoarea?) 3. a adresa a inainta a trimite. (A ~ o cerere unei institutzii.)

A expedia ≠ a receptziona