MERS s. n. 1. Mishcare deplasare dintrun loc intraltul (a fiintzelor cu ajutorul picioarelor a vehiculelor a obiectelor cu ajutorul unei fortze din afara sau al unui mecanism etc.). De la un timp nici mersul nu mai ajuta nimic ma trintesc iar jos. CAMIL PETRESCU U. N. 340. Petre ishi iutzi mai mult mersul. REBREANU R. II 199. Trenul prinse ashi domoli mersul pina se opri de tot in gara. MIRONESCU S. A. 132. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii. Se intoarce ashezindushi din mers firele de par in care luceshte lumina C. PETRESCU I. II 271. ◊ Mersul trenurilor = orar dupa care circula trenurile intro tzara; p. ext. tabela sau broshura care contzine acest orar. 2. Felul de a merge al cuiva umblet. Subt mersul sau ushor nici vreascurile nu trasneau shi nici ashternutul moale shi ruginiu de foi uscate shi seci nu foshnea. HOGASH M. N. 130. Ieshi Zamfiran mers istetz. COSHBUC P. I 56. A trecut baditza dealul Ii cunosc mersul shi calul JARNÍKBIRSEANU D. 96. ♦ Functzionarea unui sistem tehnic care consuma energie. Mersul ceasornicului. 3. Fig. Curs dezvoltare evolutzie inaintare desfashurare. Pastra de la zi la zi... o condica amanuntzita a lucrului in mers. C. PETRESCU R. DR. 56. Preotul vorbea cu... ceilaltzi tzarani despre mersul vremii. REBREANU I. 23. Mie drag sa stau shi din ochi deamarunt sa privesc La sate tot mersul de trai rominesc. COSHBUC P. II 203. ♦ Functzionare. Daca insa un curios ar fi observat cu singe rece mersul sau [al teatrului] ar fi vazut cu intristare k nu are baze solide. NEGRUZZI S. I 345.