MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare mishcare dintrun loc in altul; umblet mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broshura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs curgere (a unei ape curgatoare). 3. Ieshire (a fumului a gazelor etc.). 4. Evolutzie dezvoltare desfashurare (a unui fenomen a unui proces etc.); mod curs ritm de desfashurare (a unui fenomen a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfashurare a unei activitatzi. ♦ (Mod de) functzionare a unui sistem tehnic a unui mecanism a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functzionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. V. merge.