TREN trenuri s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele shi puse in mishcare de o locomotiva. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scapa (sau a pierde) trenul = a scapa o ocazie favorabila. 2. Convoi de vehicule formand o unitate de transport antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu prin tractziune animala etc. ◊ (Inv.) Tren de lupta = convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitzii trupele aflate in linia de lupta. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mashiniunelte care indeplinesc impreuna un anumit rol functzional o anumita operatzie tehnica etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze format din axul intermediar shi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mashinilor din filatura de bumbac care serveshte la descretzirea shi paralelizarea fibrelor shi la subtzierea produselor intermediare de fabricatzie. Tren de rotzi = sistem de rotzi dintzate montate pe acelashi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa) inainte de ashi lua zborul sau dupa ce a aterizat (sau amerizat). 4. (In sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. Din fr. train.