regimentar ~a a [At: MO (1860) 3/14 / V: (inv) ~iu (rar) ~al / E: fr régimentaire] 1 Care apartzine regimentului (1). 2 Privitor la regiment (1). 3 Caracteristic regimentului (1). 4 (Iuz; is) Tren ~ Convoi de carutze sau de camioane care transporta pe front munitziile sau proviziile unei unitatzi militare.

REGIMENTÁR A regimentari e adj. 1. (Mil.; ieshit din uz; in expr.) Tren regimentar = convoi de carutze (sau de camioane) care transporta pe front munitziile sau proviziile unui regiment. Trenul regimentar se afla in urma intre doua dealuri departe. CAMILAR N. I 132. 2. (Rar) Care apartzine regimentului; de regiment. Furgonul cu cai inhamatzi shi cele doua camioane regimentare shi turismele comandantzilor ashteptau loc de incolonare. SADOVEANU M. C. 104.

REGIMENTÁR A adj. Care apartzine unui regiment de regiment. ♦ Tren regimentar = convoi de carutze sau de mashini care transporta pe front proviziile sau munitziile unei unitatzi militare. [Cf. fr. régimentaire].

REGIMENTÁR A adj. care apartzine unui regiment. ♦ tren ~ = convoi de carutze sau de mashini care transporta pe front proviziile sau munitziile unei unitatzi militare. (< fr. régimentaire)

REGIMENTÁR ~a (~i ~e) Care tzine de regiment; propriu regimentului. /<fr. régimentaire

*regimentár a adj. (d. regiment; fr. régimentaire). Arm. De regiment al regimentuluĭ: shcoale treburĭ regimentare. Vechĭ reimentar shef de regiment (pol. regimentarz).

reimentar sm [At: NECULCE L. 123 / V: rai ram reghimentariu rementariu / Pl: ~i / E: pn regimentarz] (Inv) Comandant de regiment (la polonezi).

regimentár adj. m. pl. regimentári; f. regimentára pl. regimentáre

regimentár adj. m. pl. regimentári; f. sg. regimentára pl. regimentáre