optziuni
  • info

14 definitzii pentru marfar

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MARFÁR marfare s. n. Tren de marfa. [Var.: marfár s. n.] Marfa + suf. ar.

marfar [At: BENIUC M. C. 1 41 / V: mar~ / Pl: (1) ~i (2) ~e / E: marfa + ar] 1 sm (Reg) Negustor ambulant de panzeturi shi stofe Si: (ivp) marfagiu (ivr) marfash. 2 sn Tren de marfa.

MARFÁR s. n. v. marfar.

MARFÁR s. n. v. marfar.

marfar sn vz marfar

MARFÁR marfare s. n. Tren de marfa. [Var.: marfár s. n.] Marfa + suf. ar.

MARFÁR marfare s. n. (SHi in forma marfar) Tren de marfa. Dimineatza a fost linishte can toate zilele: doua marfare expresul de la Lemberg. GALAN Z. R. 164. Trebuia acum sanconjoare mult tocmai pe la rampa marfarelor. CAMILAR N. II 211. Varianta: marfár s. n.

MARFÁR ~e n. Tren de marfa. /marfa + suf. ~ar

marfár n. pl. e. Fam. Tren de marfa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

marfár (tren) s. n. pl. marfáre

marfár s. n. pl. marfáre

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

marfár marfári s.m. shi marfáre s.n. 1. (inv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfa.

Dictzionare neclasificate

Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.

MARFÁR s. n. v. marfar.

MARFAR s. m. s. n. I. S. m. (Regional) Negustor ambulant de pinzeturi shi stofe ; (invechit rar) marfash. Cf. com. din MARGINEARADAUTZI ALR II 6 481/791 com. din TZEPESH VODACERNAVODA. II. S. n. Tren de marfa. Ia taiat azi dimineatza marfarul un picior dar a scapat cu viatza. BENIUC M. C. I 41. Trebuia acum sanconjoare mult tocmai pe la rampa marfarelor. CAMILAR N. II 211 cf. 214. Dimineatza a fost linishte can toate zilele: doua marfare expresul de la Lemberg. GALAN Z. R. 164. Pl.: (I) marfari (II) marfare. SHi: marfár s. n. Marfa + suf. ar.

Intrare: marfar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marfar
  • marfarul
  • marfaru‑
plural
  • marfare
  • marfarele
genitiv-dativ singular
  • marfar
  • marfarului
plural
  • marfare
  • marfarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marfar
  • marfarul
  • marfaru‑
plural
  • marfare
  • marfarele
genitiv-dativ singular
  • marfar
  • marfarului
plural
  • marfare
  • marfarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

marfar, marfaresubstantiv neutru

  • 1. Tren de marfa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dimineatza a fost linishte can toate zilele: doua marfare expresul de la Lemberg. GALAN Z. R. 164. DLRLC
    • format_quote Trebuia acum sanconjoare mult tocmai pe la rampa marfarelor. CAMILAR N. II 211. DLRLC
etimologie:
  • Marfa + sufix ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.