opțiuni
  • info

14 definiții pentru marfar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.

marfar [At: BENIUC, M. C. 1, 41 / V: măr~ / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: marfă + -ar] 1 sm (Reg) Negustor ambulant de pânzeturi și stofe Si: (îvp) marfagiu, (îvr) mărfaș. 2 sn Tren de marfă.

MARFÁR s. n. v. mărfar.

MARFÁR s. n. v. mărfar.

MĂRFÁR s. n. v. marfar.

mărfar sn vz marfar

MĂRFÁR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.

MĂRFÁR, mărfare, s. n. (Și în forma marfar) Tren de marfă. Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două marfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II 211. – Variantă: marfár s. n.

MĂRFÁR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar

mărfár n., pl. e. Fam. Tren de marfă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marfár (tren) s. n., pl. marfáre

mărfár s. n., pl. mărfáre

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARFÁR s. n. v. mărfar.

MĂRFAR s. m., s. n. I. S. m. (Regional) Negustor ambulant de pînzeturi și stofe ; (învechit, rar) mărfaș. Cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR II 6 481/791, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. II. S. n. Tren de marfă. I-a tăiat azi dimineață marfarul un picior, dar a scăpat cu viață. BENIUC, M. C. I, 41. Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II, 211, cf. 214. Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două mărfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. - Pl.: (I) mărfari, (II) mărfare. – Și: marfár s. n. – Marfă + suf. -ar.

Intrare: marfar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marfar
  • marfarul
  • marfaru‑
plural
  • marfare
  • marfarele
genitiv-dativ singular
  • marfar
  • marfarului
plural
  • marfare
  • marfarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărfar
  • mărfarul
  • mărfaru‑
plural
  • mărfare
  • mărfarele
genitiv-dativ singular
  • mărfar
  • mărfarului
plural
  • mărfare
  • mărfarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marfar, marfaresubstantiv neutru

  • 1. Tren de marfă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două marfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. DLRLC
    • format_quote Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II 211. DLRLC
etimologie:
  • Marfă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.