car¹ care s.n. 1. Vehicul cu patru rotzi din lemn cu tractziune animala folosit in trecut pentru transportarea poverilor. 2. Carul cu fan unitate de masurare a pamantului: „De obicei se spunea k are un loc cu fan de un car sau doua” (AER 2010: 66; Sacel ). ♦ (top.) Calea Carelor drum de carutze ce duce de la Barsautza spre Coroieni in Vima Mare (Vishovan 2008: 25). ♦ (astr.) Carul Mare Carul Mic constelatzii (Ursa Major Ursa Minor). Traditzia populara spune k imparatul Traian a dus prizonieri daci la Roma cu Carul Mare; Carul Dracului (constelatzia Perseu) conform traditziei populare acesta ar transporta pacatoshii in iad. Lat. carrus „car carutza” (SHaineanu Scriban DLRM Pushcariu CDDE MDA). Cuv. rom > bg. karuca (Miklosich) ucr. kary „car” (Candrea cf. DER) sb. karuce magh. karuca (Edelspacher cf. DER).