CAR² care s. n. 1. Vehicul terestru incapator cu patru rotzi cu tractziune animala folosit la tzara pentru transportarea poverilor. ◊ Car funebru (sau funerar mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Inv. shi pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici in car nici in carutza se spune despre cineva nehotarat care nu shtie ce vrea. A pus carul inaintea boilor se zice despre un om neindemanatic care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: CarulMare = constelatzie alcatuita din shapte stele ashezate in forma de car² (1); ursamare; CarulMic = constelatzie formata din shapte stele (printre care shi steaua polara) ashezate in chip asemanator cu cele din carulmare; ursamica. ♦ (In antichitate) Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau patru cai folosit in lupte la jocuri shi la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate incarca intrun car² (1). Un car de lemne. ♦ Fig. Multzime gramada. Un car de ani. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belshug. 3. (Reg.) Parte a ferastraului mecanic alcatuita din doua barne puse pe rotitze care se ashaza bushteanul pentru a fi prefacut in scanduri. Lat. carrus (cu unele sensuri noi dupa fr. char).