car (cáre) s. n. 1. Vehicul cu patru rotzi cu tractziune animala. 2. Caratura. 3. (Inv.) Obligatzia de a contribui personal la transporturile de Stat. 4. Parte a unor aparate k ferastraul mecanic mashina de scris etc. Mr. megl. car. Lat. carrus (Pushcariu 284; CandreaDens. 253; REW 1721; DAR); cf. alb. karrë it. prov. cat. sp. port. carro fr. char. Der. caroaie s. f. (car cu doua rotzi; car pentru transportul trunchiurilor de copaci cu distantza intre osii care poate fi schimbata; dispozitiv care pune urzeala in razboiul de tzesut); carucer s. m. (inv. carutzash); carucior s. n. (dim. al lui car; trasurica de copil); carutz s. n. (car carutza); carutza s. f. (car) mr. megl. carutza; carutzash s. m. (vizitiu; Arg. dezertor); carutzi vb. (a transporta). Carutza poate fi un sing. analogic de la carutze pl. de la dim. normal carutz; insa ar putea fi la fel de bine lat. carucca al carui pl. *caruce ar putea da carutze prin influentza aceluiashi dim. (Pascu I 57 il deriva de la un lat. *carrucia care este inutil; cf. shi Iordan BF VI 150). Din rom. provine bg. rut. karuca (Miklosich Wander. 16) rut. kary „car” (Candrea Elemente 404) sb. karuce mag. karuca (Edelspacher 15).