2) car n. pl. e shi (est) a (lat. carrus shi carrum cuv. galic; it. sp. pg. carro pv. car fr. char). Un fel de vehicul de dus lucrurĭ grele foarte intrebuintzat de tzaraniĭ Romanĭ care injuga la el boĭ. Contzinutu unuĭ car: un car de fin. Est. TZintar. Constelatziunea urseĭ: caru mare shi caru mic (cu acest intzeles shi lat. [in glose] sp. shi pg. [V. ursa]). Car de triumf caru in care intraŭ solemn in vechea Roma generaliĭ triunfatorĭ. Car funebru dric patashca (in stilu inalt). A merge k cu caru cu boĭ a merge foarte incet. A avea cu caru a avea din belshug. A cauta acu in caru cu fin a cauta un lucru mic intr’o imensitate. V. carulean.