CAR² care s. n. I. 1. Vehicul incapator pe patru rotzi (tras de cai de boi etc.) care se foloseshte la tzara pentru transportarea poverilor. Care cu poveri de munca Vin incet shi scirtziind. COSHBUC P. I 47. Popositau... Zece care mocaneshti Cu boi albi. ALECSANDRI P. II 104. Dute dor cu carele Nashtepta carutzele; Carutzeles mititele SHi nunchepi (= incapi) dorulen ele. JARNÍKBIRSEANU D. 90. Acolo erau doua drumuri care se despartzeau. Unul era batut de care shi celalt parasit. SHEZ. IV 171. ◊ Cal de asalt = tanc. Carele de asalt intzepenisera in lungul drumurilor. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 6/1. Car funebru (sau mortuar funerar) = dric. (Invechit shi popular) Car de foc = tren. Ash vrea sa plec la drum mai mare. Dar nici pe jos nici dean calare SHi nici cu carul cel de foc Ci co trasura ferecata De zece cai in shir purtata. MACEDONSKI O. I 58. SHi fluiera o dala de nici fluierul de la carul de foc nu lar fi intrecut. RETEGANUL P. V 6. ◊ Expr. A fi a cincea roata la car (sau la carutza) v. cincilea. Nici in car nici in carutza (nici in telegutza) se spune despre cineva care nu vrea nici intrun fel nu se multzumeshte in nici un chip. ◊ Compuse: carulmare (sau numai carul) = constelatzie din emisfera boreala alcatuita din shapte stele ashezate in asha fel incit creeaza imaginea unui car cu oishtea in jos; ursamare. TZii minte tu iubita mea O noapte de argint in care Miai aratat pe cer o stea Din carul mare? TOPIRCEANU M. 64. Luceafarui gata sapuie. Iar carul spre creshtet se suie Cu oishtean jos. COSHBUC P. 7; carulmic = constelatzie din emisfera boreala alcatuita din shapte stele (printre care shi steaua polara) dispuse in chip asemanator cu stelele caruluimare; ursamica. ♦ (In antichitate) Vehicul cu doua rotzi tras de doi sau de patru cai folosit la lupte jocuri shi ceremonii. Car de triumf. ◊ Fig. A patra primavara acuma se grabeshte La carui sa inhame pe zefirii ushori. ALEXANDRESCU P. 24. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Cantitatea de material care se poate incarca o data intrun car (1). A descarcat din fuga un car de secara in saci. SP. POPESCU M. G. 27. Se duce la padure sashi aduca un car de lemne. CREANGA P. 143. Am fost sa cumpar un car de lemne. ALECSANDRI T. I 317. ♦ Fig. Cantitate sau numar mare; multzime; gramada droaie. Un car de copii. Un car de minciuni. Un car de ani. Voi intra masiv shi greu in vreme Cu un car cit dealul de poeme. BENIUC V. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belshug. II 1. Piesa de forma cilindrica care se fixeaza hirtia la mashina de scris shi care deplasinduse lateral shi rotinduse face posibila scrierea succesiva a literelor shi a rindurilor. 2. (Regional) Parte a ferastraului mecanic care se ashaza bushteanul pentru a fi taiat shi prefacut in scinduri.