24 de definitzii pentru capatai
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relatzionale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CAPATAI capataie s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect care se pune capul. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatai = fara ocupatzie (bine definita) fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea niciun rost in viatza. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intro disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1) sfarshit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat a descurca. Lat. capitaneum.
capatai sn [At: N. TEST. (1648) ap. GCR I 128/28 / V: ~tui1 ~tii / Pl: ~e ~uri / E: ml capitaneum] 12 Parte a patului sau a oricarui obiect unde se pune capul (1) Si: cap (63). 3 Fiecare dintre cele doua pernitze care ingenuncheaza mirii in biserica. 4 (Ivp; ie) A da (sau a face de) ~ A se casatori. 5 (Iae) Ashi asigura existentza. 6 (Iae) A se capatui. 7 (Pfm; ie) A avea ~ A duce viatza unui om cu rost insurat ashezat. 8 (Pfm; ila) Fara ~ Fara rost neashezat Si: derbedeu vagabond. 9 (Ial) Fara o ocupatzie clara. 1011 (Is) Carte de ~ Carte fundamentala intrun domeniu (sau in literatura). 12 (Ias) Carte preferata de care nu te potzi despartzi. 1314 TZesaturi (sau perne) care imbraca o casa tzaraneasca shi care se dau miresei de zestre Si: (iuz) caposter. 15 (Pop) Broasca care se sprijina grindeiului rotzii morii. 16 (La car; if ~tui) Vartej care se ashaza orizontal deasupra perinocului de pe osie Si: (reg) felehertz. 17 (Pop; la plug) Parte a rotilelor care se reazema grindeiul shi care corespunde mesei carului. 18 (Pop) Lemn scurt shi gros care se pune sub un obiect pentru al feri de umezeala solului Si: (reg) naclaz talpici. 19 Parte a unei plute. 2021 (Ioc mijloc coada) Parte de sus sau dinainte a unui obiect Si: cap capat frunte. 22 (Pfm; ie) A nu avea nici coada nici ~ A nu avea nici inceput nici sfarshit. 23 (Inv) Capitel de coloana Si: cap capitel (inv) bashlac (132). 2425 Parte extrema cu care se incepe sau se termina ceva Si: cap capat (2) limita margine. 26 (Spc) Podvale ale joagarului. 2728 Parte de jos sau dinapoi a unui lucru Si: cap (160) capat margine sfarshit. 29 (Pfm; ie) A o scoate (sau a ieshi) la ~ A o scoate la capat (17). 30 (Pfm; ie) A o scoate (sau a ieshi) cu cineva la ~ A se intzelege cu cineva. 31 (Pfm ie) A nu i se intzelege ~ul A nu shti de unde sa apuci cum sa intzelegi ceva. 32 Bucata mica ramashitza din ceva Si: cap (167) capat. 33 (Ban) Legatura (de lemne iarba etc.) care cineva o poate duce in cap. 34 (Ivp) Capitol (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAPATAI capataie s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect care se pune capul. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatai = fara ocupatzie (bine definita) fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viatza. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intro disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1) sfarshit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat a descurca. Lat. capitaneum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
CAPATAI capataie s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui culcush care se pune capul. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. 2. Perna sau alt obiect care pune capul cel care se culca. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatai = fara ocupatzie (bine definita) fara rost. ◊ Expr. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viatza. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). Carte de capatai = carte fundamentala intro disciplina sau in literatura; carte preferata. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva. 4. Capat (1). Puse iarashi capatai la capatai celelalte oscioare (ISPIRESCU). ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat a descurca. [Var.: (reg.) capatắi s. n.] Lat. capitaneum.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt shi larg umplut cu pene lana sau vata care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ Fara ~ fara casa; fara rost in viatza. Carte de ~ a) carte fundamentala intrun domeniu; b) carte de care nu te potzi despartzi. /<lat. capitaneum
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAPATẮI s. n. v. capatii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAPATÍI capatiie s. n. 1. Partea patului sau a oricarui culcush care se pune capul. Daca ea [luna] privea prin geamuri dintre pulberea de stele Nu venea cun zimbet rece linga caldul capatii. MACEDONSKI O. I 125. ◊ Expr. A sta la capatiiul cuiva = a veghea linga o persoana bolnava. Mosh Ion sta neclintit la capatiiul Floricai cu mina pe fruntea ei. BUJOR S. 49. Cind venea acasa trebuia sa faca shi deale mincarii pe urma sta la capatiiul bolnavei o intorcea i dadea toate dea gata. DUNAREANU CH. 9. In noaptea de pe urma am stat pina tirziu la capatiiul tatii. PAUNPINCIO P. 107. 2. Perna sau alt obiect care pune capul cel care se culca. SHia pus traista capatii. CARAGIALE O. III 52. Sa tologit asha imbracat cum era pe un divan moale k bumbacul punindushi turbinca cu cele doua carboave sub capatii shi ashterninduse pe somn. CREANGA P. 302. Un sultan... dormea tzinindushi capatii mina cea dreapta. EMINESCU O. I 142. Scoala scoala mai barbate Nu mai tot zace pe spate K miam urii zilele Mutind capatiiele Cind la cap cind la picioare Cind la umbra cind la soare. ALECSANDRI P. P. 53. Pina cind nu te shtiam Unde ma culcam dormeam Dar acum de cind te shtiu Pun capul pe capatii SHi gindesc la tinentii. JARNÍKBIRSEANU D. 89. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatii = fara ocupatzie (bine definita) fara rost neashezat. Nai fost cu bagare de seama shi... ai ramas fara capatii dupa ce ai pierdut aproape un an de zile. PAS Z. I 277. Undel trimit undel mii. Umbla fara capatii. PANN P. V. I 100. ◊ Expr. A nu avea capatii = a nu avea nici un rost in viatza. Geaba ma mai duc acasa Cas flacau shi nam nevasta Nici nevasta nici copii Nici un fel de capatii. TEODORESCU P. P. 277. (Rar) A nu shti de capatiiul cuiva = a nu cunoashte rostul situatzia soarta cuiva. Ishi aduse aminte de tatal sau shi de mumasa shi se intrista k nu shtia nimic de capatiiul lor. ISPIRESCU L. 103. A face (cuiva) de capatii = a crea (cuiva) o situatzie a capatui a casatori (pe cineva). Am trei feciori... shau crescut flacai mari. Apoi sa le facem de capatii sai insuram. ODOBESCU S. I 75. Carte de capatii = carte fundamentala a unei ideologii sau a unei literaturi; carte preferata de care nu te potzi despartzi. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva (piesa care se sprijina capatul grindeiului rotzii de moara birna care se ashaza unele constructzii bucata de lemn care tzine departe de umezeala pamintului o lada un butoi etc.). Tocitorile sint ashezate frumos pe capatiie. ODOBESCU S. I 84. (in forma capatii) Ia mai mishca din calciie K moara din capatiie. SHEZ. I 210. 4. Capat. Catre capatiiul dintii al vremilor pina unde prashtia mintzii nu azvirle... se povesteshte... k omul era croit din alte foarfeci shi cioplit din alta barda. DELAVRANCEA S. 79. Puse iarashi capatii la capatii celelalte oscioare. ISPIRESCU L. 59. Sapuc dar lucrurile ce ma privesc pe mine de la capatiiul lor. RUSSO O. 137. ◊ Expr. A scoate ceva la capatii = a termina ceva cu succes a scoate la capat. Cite slujbe le fac toate SHi le scot la capatii. VACARESCU P. 210.A o scoate la capatii (cu ceva) = a ieshi cu bine dintro situatzie a o scoate la capat. Vei scoateo la capatii bun shi slujba cu care tea impovarat imparatul. ISPIRESCU L. 27. Cu pizma nu o scoate nimenea la capatii. PANN P. V. III 21. A da de capatii = a descurca a da de capat. Cine shtie ce incurcatura vei face pacolo de sa nui mai dea. nimeni de capatii cit hau! ISPIRESCU L. 13. Varianta: (Mold.) capatắi (CREANGA P. 147 ALECSANDRI T. 919) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAPATẮI s. n. v. capatai.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
capataiu n. 1. partea patului unde se pune capul; 2. perna de sub cap; 3. lemn scurt shi gros ce se pune sub o bute lada etc.; 4. bucata mica taiata sau rupta: capataiu de lemn de funie; 5. fig. inceput sfarshit: a da de capataiu a afla a descurca; a ieshi la capataiu a sfarshi bine a izbuti; om fara capataiu vagabond. [Lat. CAPITANEUS].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
capatíĭ (vest) shi ắĭ (est) n. pl. ĭe (lat. capitaneum cap capat d. caput cap k intiĭ d. antáneus). Ceĭa ce puĭ supt cap k sa dormĭ k perna saŭ altceva. Partea patuluĭ unde se pune perna. Lemn scurt shi gros pus supt o lada un butoĭ sh. a. (V. chezash). Bucata virf dintr’o prajina dintr’un drug dintr’o funie sh. a. A da de capatiĭ a afla a descurca a ajunge la un rezultat. A ĭeshi la capatiĭ a ajunge la rezultat a sfirshi bine. Om fara capatiĭ (perna) vagabond haĭmana.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
zasc n. pl. urĭ (ung. ászok). Trans. Bucata de lemn care se pune supt un butoĭ k sa nuĭ putrezeasca fundu orĭ k sa nu se clatine. (Se numeshte shi capatiĭ chezash shi podval).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
capatai s. n. pl. capataie art. capataiele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
capatai s. n. pl. capataie art. capataiele
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
capatii
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
capataiu taie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CAPATAI s. 1. v. cap. 2. cap creshtet. (La ~ul unui bolnav.) 3. (pop.) podval. (~ care se ashaza un butoi.) 4. v. vartej. 5. v. broasca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAPATAI s. v. perinoc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAPATII s. 1. cap capat extremitate. (La ~ patului.) 2. cap creshtet. (La ~ unui bolnav.) 3. (pop.) podval. (~ care se ashaza un butoi.) 4. (TEHN.) virtej (reg.) felehertz. (~ la perinocul carutzei.) 5. (TEHN.) broasca brotac. (~ la roata morii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
capatii s. v. PERINOC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
capatii (capataie) s. n. 1. Parte a patului care se pune capul. 2. Camin shi prin extindere situatzie stare sociala. 3. Cuzinet; lagar palier. 4. Pana; ic. 5. Capat sfirshit. 6. Bucata fragment crimpei. Mr. capitińu capitińu megl. capitǫń. Lat. capĭtāneum „capital” (Pushcariu 274; REW 1633; DAR); cf. it. capitagna (rov. kapetano) shi der. neol. capitan. Der. capatier s. m. (in Mold. in epoca Regulamentului Organic locuitori saraci care in drept nu aveau loc de capatii shi prin urmare nu aveau obligatzii fiscale); capatui vb. (a casatori; a inzestra a dota; a gazdui) format cu suf. verbal ui (Pushcariu Dacor. II 595; REW 1634 considera „shocanta” der. dar motivele nu ni se par evidente; in plus este posibil shi k forma capatuiesc sa fie numai o forma analogica de la capatiiesc cum sugereaza DAR); capatuiala s. f. (situatzie; casatorie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
capatai capataiuri s.n. 1. Lemn ce sta deasupra apei shi care prinde capetele bogdanilor; puntea bogdanilor. 2. Bucata de fier care se baga in capatul grindeiului rotzii k sa nu se roada cand se invarteshte; cep (la morile de apa). 3. Perina cu un capat cusut (Grad 2000). 4. La loc de cinste in capul mesei (dupa masa): „Co vinit uratu’ntaie / SHi so pus la capataie” (Biltziu 2006: 155). Lat. capitaneum „cap capat” (Scriban DLRM MDA; Pushcariu cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
capatai uri s.n. 1. Lemn ce sta deasupra apei shi care prinde capetele bogdanilor; puntea bogdanilor. 2. Bucata de fier care se baga in capatul grindeiului rotzii k sa nu se roada cand se invarteshte; cep (la morile de apa). Lat. capitaneum (Felecan 1983).
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a alege de capatai expr. a acosta o prostituata
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
fara capatai expr. 1. shomer neangajat. 2. haimana fara serviciu.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
capatai, capataiesubstantiv neutru
- 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect care se pune capul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Daca ea [luna] privea prin geamuri dintre pulberea de stele Nu venea cun zimbet rece linga caldul capatii. MACEDONSKI O. I 125. DLRLC
- 1.1. Perna sau alt obiect care se pune capul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- SHia pus traista capatii. CARAGIALE O. III 52. DLRLC
- Sa tologit asha imbracat cum era pe un divan moale k bumbacul punindushi turbinca cu cele doua carboave sub capatii shi ashterninduse pe somn. CREANGA P. 302. DLRLC
- Un sultan... dormea tzinindushi capatii mina cea dreapta. EMINESCU O. I 142. DLRLC
- Scoala scoala mai barbate Nu mai tot zace pe spate K miam urit zilele Mutind capatiiele Cind la cap cind la picioare Cind la umbra cind la soare. ALECSANDRI P. P. 53. DLRLC
- Pina cind nu te shtiam Unde ma culcam dormeam Dar acum de cind te shtiu Pun capul pe capatii SHi gindesc la tinentii. JARNÍKBIRSEANU D. 89. DLRLC
-
- 1.2. Carte de capatai = carte fundamentala intro disciplina sau in literatura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.3. Carte de capatai = carte preferata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fara capatai = fara ocupatzie (bine definita) fara rost. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: neashezat
- Nai fost cu bagare de seama shi... ai ramas fara capatii dupa ce ai pierdut aproape un an de zile. PAS Z. I 277. DLRLC
- Undel trimit undel mii Umbla fara capatii. PANN P. V. I 100. DLRLC
-
- A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mosh Ion sta neclintit la capatiiul Floricai cu mina pe fruntea ei. BUJOR S. 49. DLRLC
- Cind venea acasa trebuia sa faca shi deale mincarii pe urma sta la capatiiul bolnavei o intorcea i dadea toate dea gata. DUNAREANU CH. 9. DLRLC
- In noaptea de pe urma am stat pina tirziu la capatiiul tatii. PAUNPINCIO P. 107. DLRLC
-
- A nu avea capatai = a nu avea niciun rost in viatza. DEX '09 DLRLC
- Geaba ma mai duc acasa Cas flacau shi nam nevasta Nici nevasta nici copii Nici un fel de capatii. TEODORESCU P. P. 277. DLRLC
-
- A nu shti de capataiul cuiva = a nu cunoashte rostul situatzia soarta cuiva. DLRLC
- Ishi aduse aminte de tatal sau shi de mumasa shi se intrista k nu shtia nimic de capatiiul lor. ISPIRESCU L. 103. DLRLC
-
- A face (cuiva) de capatai = a casatori (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am trei feciori... shau crescut flacai mari. – Apoi sa le facem de capatii sai insuram. ODOBESCU S. I 75. DLRLC
-
-
- 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva (piesa care se sprijina capatul grindeiului rotzii de moara barna care se ashaza unele constructzii bucata de lemn care tzine departe de umezeala pamantului o lada un butoi etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tocitorile sint ashezate frumos pe capatiie. ODOBESCU S. I 84. DLRLC
- Ia mai mishca din calciie K moara din capataie. SHEZ. I 210. DLRLC
-
-
- Catre capatiiul dintii al vremilor pina unde prashtia mintzii nu azvirle... se povesteshte... k omul era croit din alte foarfeci shi cioplit din alta barda. DELAVRANCEA S. 79. DLRLC
- Puse iarashi capatii la capatii celelalte oscioare. ISPIRESCU L. 59. DLRLC
- Sapuc dar lucrurile ce ma privesc pe mine de la capatiiul lor. RUSSO O. 137. DLRLC
- A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes a o scoate la capat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: termina
- Cite slujbe le fac toate SHi le scot la capatii. VACARESCU P. 210. DLRLC
- Vei scoateo la capatii bun shi slujba cu care tea impovarat imparatul. ISPIRESCU L. 27. DLRLC
- Cu pizma nu o scoate nimenea la capatii. PANN P. V. III 21. DLRLC
-
- A da de capatai = a da de capat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descurca
- Cine shtie ce incurcatura vei face pacolo de sa nui mai dea nimeni de capatii cit hau! ISPIRESCU L. 13. DLRLC
-
-
etimologie:
- capitaneum DEX '09 DEX '98