CAPATAI capataie s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect care se pune capul. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatai = fara ocupatzie (bine definita) fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea niciun rost in viatza. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intro disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1) sfarshit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat a descurca. Lat. capitaneum.