CAPATAI capataie s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui culcush care se pune capul. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. 2. Perna sau alt obiect care pune capul cel care se culca. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatai = fara ocupatzie (bine definita) fara rost. ◊ Expr. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viatza. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). Carte de capatai = carte fundamentala intro disciplina sau in literatura; carte preferata. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva. 4. Capat (1). Puse iarashi capatai la capatai celelalte oscioare (ISPIRESCU). ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat a descurca. [Var.: (reg.) capatắi s. n.] Lat. capitaneum.