CAPATÍI capatiie s. n. 1. Partea patului sau a oricarui culcush care se pune capul. Daca ea [luna] privea prin geamuri dintre pulberea de stele Nu venea cun zimbet rece linga caldul capatii. MACEDONSKI O. I 125. ◊ Expr. A sta la capatiiul cuiva = a veghea linga o persoana bolnava. Mosh Ion sta neclintit la capatiiul Floricai cu mina pe fruntea ei. BUJOR S. 49. Cind venea acasa trebuia sa faca shi deale mincarii pe urma sta la capatiiul bolnavei o intorcea i dadea toate dea gata. DUNAREANU CH. 9. In noaptea de pe urma am stat pina tirziu la capatiiul tatii. PAUNPINCIO P. 107. 2. Perna sau alt obiect care pune capul cel care se culca. SHia pus traista capatii. CARAGIALE O. III 52. Sa tologit asha imbracat cum era pe un divan moale k bumbacul punindushi turbinca cu cele doua carboave sub capatii shi ashterninduse pe somn. CREANGA P. 302. Un sultan... dormea tzinindushi capatii mina cea dreapta. EMINESCU O. I 142. Scoala scoala mai barbate Nu mai tot zace pe spate K miam urii zilele Mutind capatiiele Cind la cap cind la picioare Cind la umbra cind la soare. ALECSANDRI P. P. 53. Pina cind nu te shtiam Unde ma culcam dormeam Dar acum de cind te shtiu Pun capul pe capatii SHi gindesc la tinentii. JARNÍKBIRSEANU D. 89. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara capatii = fara ocupatzie (bine definita) fara rost neashezat. Nai fost cu bagare de seama shi... ai ramas fara capatii dupa ce ai pierdut aproape un an de zile. PAS Z. I 277. Undel trimit undel mii. Umbla fara capatii. PANN P. V. I 100. ◊ Expr. A nu avea capatii = a nu avea nici un rost in viatza. Geaba ma mai duc acasa Cas flacau shi nam nevasta Nici nevasta nici copii Nici un fel de capatii. TEODORESCU P. P. 277. (Rar) A nu shti de capatiiul cuiva = a nu cunoashte rostul situatzia soarta cuiva. Ishi aduse aminte de tatal sau shi de mumasa shi se intrista k nu shtia nimic de capatiiul lor. ISPIRESCU L. 103. A face (cuiva) de capatii = a crea (cuiva) o situatzie a capatui a casatori (pe cineva). Am trei feciori... shau crescut flacai mari. Apoi sa le facem de capatii sai insuram. ODOBESCU S. I 75. Carte de capatii = carte fundamentala a unei ideologii sau a unei literaturi; carte preferata de care nu te potzi despartzi. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic care servesc drept suport la ceva (piesa care se sprijina capatul grindeiului rotzii de moara birna care se ashaza unele constructzii bucata de lemn care tzine departe de umezeala pamintului o lada un butoi etc.). Tocitorile sint ashezate frumos pe capatiie. ODOBESCU S. I 84. (in forma capatii) Ia mai mishca din calciie K moara din capatiie. SHEZ. I 210. 4. Capat. Catre capatiiul dintii al vremilor pina unde prashtia mintzii nu azvirle... se povesteshte... k omul era croit din alte foarfeci shi cioplit din alta barda. DELAVRANCEA S. 79. Puse iarashi capatii la capatii celelalte oscioare. ISPIRESCU L. 59. Sapuc dar lucrurile ce ma privesc pe mine de la capatiiul lor. RUSSO O. 137. ◊ Expr. A scoate ceva la capatii = a termina ceva cu succes a scoate la capat. Cite slujbe le fac toate SHi le scot la capatii. VACARESCU P. 210.A o scoate la capatii (cu ceva) = a ieshi cu bine dintro situatzie a o scoate la capat. Vei scoateo la capatii bun shi slujba cu care tea impovarat imparatul. ISPIRESCU L. 27. Cu pizma nu o scoate nimenea la capatii. PANN P. V. III 21. A da de capatii = a descurca a da de capat. Cine shtie ce incurcatura vei face pacolo de sa nui mai dea. nimeni de capatii cit hau! ISPIRESCU L. 13. Varianta: (Mold.) capatắi (CREANGA P. 147 ALECSANDRI T. 919) s. n.