pustii¹ [At: PALIA (1581) 199/14 / V: (reg) ~tani ~tai ~tani (ivp; cscj) ~ia (inv) ~ini / Pzi: ~tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate ashezari umane) A lasa pustiu (1) de vegetatzie de animale de oameni de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (Ivr; c. i. fiintze) A prapadi (1). 4 vt (Ivr) A omori. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A starpi. 6 vr (Inv; d. locuri cultivate) A se paragini. 78 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (Ivr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (Irg; c. i. oameni ashezari omeneshti) A parasi. 11 vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; ie) A se ~tani in ha lume A deceda.

PUSTIÍ pustiesc vb. IV. 1. Tranz. A preface locurile fertile sau populate in loc pustiu; a devasta a nimici a distruge. Au pustiit shi au saracit biata tzara. SADOVEANU O. VII 8. Cind asta negura de turci va prada shi va pustii tzara pe ce vei domni mariata? NEGRUZZI S. I 140. Arde shi pustieshte orashul Nicopoli. BALCESCU O. I 195. ◊ Fig. Pretutindeni suflarea de foc a toamnei pustiise viatza. SADOVEANU O. I 445. Sa ivit pe culme Toamna Zina melopeelor... Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile Cu alai de frunze moarte Sa colinde zarile. TOPIRCEANU B. 52. 2. Refl. A se refugia a pribegi. Facutau rinduiala k sa manince ei pinea care o muncim noi... De aceea sau pustiit Roshculeshtii la Letca; de aceea mam ratacit eu aici. Cautam dreptatea. SADOVEANU P. M. 30. Sa ma pustiesc de prin tzinuturile acestea. RETEGANUL P. II 56. ♦ A se izola a se retrage in singuratate. Iau lumean cap shi ma pustiesc undeva sa numi ramiie nici numele. VORNIC P. 101. In acest loc incintat unde imi place mie sa ma pustiesc. SADOVEANU V. F. 14. 3. Tranz. A parasi pe cineva sau ceva a lasa pustiu a lasa in parasire. Bietzii oameni stau sa pustiasca satul din lipsa apei. RETEGANUL P. I 25. ◊ Refl. pas. Ashezari nu sint; numai undeva in fund poate sa cladit in vara asta o stina care se va pustii la iarna raminind cu amintirea focurilor de sara. SADOVEANU O. A. II 198. Varianta; pustiá (ODOBESCU S. I 86) vb. I.

A PUSTIÍ ~ésc tranz. (case localitatzi terenuri etc.) A transforma in pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu

A SE PUSTIÍ ma ~ésc intranz. 1) A se pierde printre straini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage in singuratate; a se insingura. /Din pustiu

PUSTII vb. 1. (Mold. TZR) A prapadi a distruge. A: Pre noi nedostoinicii ne va piarde shi in munca shi intunerec ... ne va pustii. VARLAAM. B: Den dachi nici unul nau mai ramas cit pustiinduse de tot shi nemairamiind nimeni . . . au ashezat romani. C. CANTACUZINO. 2. (Mold.) A parasi. Pustiau casele shi fugeau in lume. N. COSTIN. Fugitau multzi boieri shi mazili de groaza lui pentralte tzari de sau pustiit asale. NECULCE. Etimologie: pustiu + suf. i.

pustiì v. a face pustiu.

pustani v vz pustii¹

pustai v vz pustii¹

pustani v vz pustii¹

pustia v vz pustii

pustini v vz pustii¹

PUSTIÁ vb. I v. pustii.

PUSTIÁ vb. I. v. pustii.

pustiésc v. tr. (d. pustie saŭ pustiŭ). Fac pustiŭ devastez dezolez: Tatariĭ pustiaŭ Moldova epidemiile pustiesc tzarile. V. refl. (Trans.). Atzĭ lua lumea’n cap (a te retrage’n pustietate). Vechĭ shi pustiñesc (d. pustiñe).

pustií (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pustiésc imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 sa pustiásca

pustií vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pustiésc imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. pustiásca

pustii (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pustiesc conj. pustiasca ger. pustiind)

pustiesc tiasca 3 tiam 1 imp.

PUSTIÍ vb. v. distruge.

PUSTIÍ vb. v. abandona asasina lasa omori paragini parasi salbatici suprima ucide.

PUSTII vb. a devasta a distruge a nimici a pirjoli a prapadi (reg.) a pustului (inv.) a sfirshi a strica. (Dushmanii au ~ tot ce lea ieshit in cale.)

pustii vb. v. ABANDONA. ASASINA. LASA. OMORI. PARAGINI. PARASI. SALBATICI. SUPRIMA. UCIDE.