PUSTII vb. 1. (Mold. TZR) A prapadi a distruge. A: Pre noi nedostoinicii ne va piarde shi in munca shi intunerec ... ne va pustii. VARLAAM. B: Den dachi nici unul nau mai ramas cit pustiinduse de tot shi nemairamiind nimeni . . . au ashezat romani. C. CANTACUZINO. 2. (Mold.) A parasi. Pustiau casele shi fugeau in lume. N. COSTIN. Fugitau multzi boieri shi mazili de groaza lui pentralte tzari de sau pustiit asale. NECULCE. Etimologie: pustiu + suf. i.