PUSTIÍ pustiesc vb. IV. 1. Tranz. A preface locurile fertile sau populate in loc pustiu; a devasta a nimici a distruge. Au pustiit shi au saracit biata tzara. SADOVEANU O. VII 8. Cind asta negura de turci va prada shi va pustii tzara pe ce vei domni mariata? NEGRUZZI S. I 140. Arde shi pustieshte orashul Nicopoli. BALCESCU O. I 195. ◊ Fig. Pretutindeni suflarea de foc a toamnei pustiise viatza. SADOVEANU O. I 445. Sa ivit pe culme Toamna Zina melopeelor... Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile Cu alai de frunze moarte Sa colinde zarile. TOPIRCEANU B. 52. 2. Refl. A se refugia a pribegi. Facutau rinduiala k sa manince ei pinea care o muncim noi... De aceea sau pustiit Roshculeshtii la Letca; de aceea mam ratacit eu aici. Cautam dreptatea. SADOVEANU P. M. 30. Sa ma pustiesc de prin tzinuturile acestea. RETEGANUL P. II 56. ♦ A se izola a se retrage in singuratate. Iau lumean cap shi ma pustiesc undeva sa numi ramiie nici numele. VORNIC P. 101. In acest loc incintat unde imi place mie sa ma pustiesc. SADOVEANU V. F. 14. 3. Tranz. A parasi pe cineva sau ceva a lasa pustiu a lasa in parasire. Bietzii oameni stau sa pustiasca satul din lipsa apei. RETEGANUL P. I 25. ◊ Refl. pas. Ashezari nu sint; numai undeva in fund poate sa cladit in vara asta o stina care se va pustii la iarna raminind cu amintirea focurilor de sara. SADOVEANU O. A. II 198. Varianta; pustiá (ODOBESCU S. I 86) vb. I.