REFUGIÁ refugiez vb. I. Refl. A se retrage dintrun teritoriu ocupat a fugi din fatza unui pericol sau de o urmarire cautand sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adapost. ♦ Fig. A se retrage intrun loc linishtit ferit de zgomote shi putzin frecventat. [Pr.: gia] Din fr. réfugier.

refugia vr [At: CR (1848) 23³/52 / P: ~gia / V: (irg) refugi / Pzi: ~iez / E: fr réfugier] (D. persoane) 1 A se retrage dintrun teritoriu ocupat. 2 A se pune la adapost de un pericol. 3 A fugi de o urmarire. 4 (Fig) A se retrage intrun loc linishtit.

REFUGIÁ refugiez vb. I. Refl. A se retrage dintrun teritoriu ocupat a fugi din fatza unui pericol sau a unei neplaceri cautand sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adapost. ♦ Fig. A se retrage intrun loc linishtit ferit de zgomote shi putzin frecventat. [Pr.: gia] Din fr. réfugier.

REFUGIÁ refugiez vb. I. Refl. A fugi a se pune la adapost a se retrage din fatza unui pericol a unei neplaceri etc. (undeva sau la cineva) spre a gasi ocrotire sprijin. Oamenii se refugiasera... in incaperi calde in scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU C. V. 137. De cind citea despre lumea care se refugiase la orashe ishi intreba intruna sotzul k ea ce face shi cum ramine aici. REBREANU R. II 63. ◊ Fig. Speriat de asprele realitatzi ale vietzii se refugia in linishtitul imperiu al trecutului. VLAHUTZA O. A. 238. Pronuntzat: gia. Varianta: (invechit) refugí (HASDEU I. V. 65) vb. IV.

REFUGIÁ vb. I. refl. A fugi a se pune la adapost de o urmarire de un pericol etc. ♦ (Fig.) A se retrage intrun loc ferit de zgomote shi putzin frecventat. [Pron. gia p. i. iez 3 6 iaza ger. iind var. refugii vb. IV. / < fr. réfugier].

REFUGIÁ vb. refl. a fugi a se pune la adapost de o urmarire de un pericol etc. ◊ (fig.) a se retrage intrun loc linishtit ferit de zgomot. (< fr. réfugier)

A SE REFUGIÁ ma ~éz intranz. shi fig. A se retrage temporar undeva (dintrun loc periculos) pentru ashi garanta securitatea; a parasi un loc evitand o neplacere. ~ in strainatate. /<fr. réfugier

refugià v. 1. a se retrage undeva spre a fi in sigurantza; 2. fig. a recurge la.

refugi v vz refugia

REFUGÍ vb. IV v. refugia.

REFUGIÍ vb. IV. v. refugia.

*refugiéz (ma) v. refl. (fr. se réfugier d. lat. refugium refugiŭ). Fug (ma retrag) undeva cautind scapare. V. fugaresc.

!refugiá (a se ~) (gia) vb. refl. ind. prez. 3 se refugiáza 1 pl. ne refugiém (giem); conj. prez. 3 sa se refugiéze; ger. refugiínduse (giin)

refugiá vb. (sil. gia) ind. prez. 1 sg. refugiéz 3 sg. shi pl. refugiáza 1 pl. refugiém (sil. giem); conj. prez. 3 sg. shi pl. refugiéze; ger. refugiínd (sil. giind)

refugia (ia) (ind. prez. 3 sg. shi pl. refugiaza 1 pl. refugiem ger. refugiind)

refugí (= refugia) vb. (ind. prez. 1 refug)

refugiez giaza 3 giem 1 pl. giam 1 imp.

REFUGIÁ vb. a fugi a pribegi (inv.) a bajenari a bajeni. (Sau ~ peste muntzi din pricina navalitorilor.)

REFUGIA vb. a fugi a pribegi (inv.) a bajenari a bajeni. (Sau ~ peste muntzi din pricina navalitorilor.)