PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

pârjoli [At: URECHE, L. 92 / V: (înv) păr~ / Pzi: ~lesc, 3 și (reg) ~lejte / E: mg perzsel, pörzsöl] 1 vt (C. i. așezări omenești, terenuri cultivate, păduri, fânațuri etc.) A da foc cu scopul de a distruge Si: a incendia. 2 vt A pustii prin foc. 3 vt (Înv) A arunca un obiect în foc pentru a fi ars. 4 vt (Pgn) A face prăpăd Si: a devasta, a distruge, a pustii. 5 vt (Îvr; c. i. ființe) A mistui în flăcări. 6 vt (Îvr; c. i. ființe) A arde de viu. 7 vr (Reg) A muri prin ardere. 8 vr (Reg) A fi mistuit de foc. 9 vr (Reg) A muri în urma opărelii. 10 vt (C. i. părți ale corpului) A provoca arsuri. 11-12 vtr (Fig) (A provoca sau) a avea mari frământări sufletești Si: a (se) chinui. 13 vt (Înv) A pârli părul. 14 vt (Trs; Mar; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 15 vt (Reg) A opări cu apă. 16 vt (Pop; c. i. alimente) A prăji. 17 vt (Pop; c. i. alimente) A coace la repezeală în mod superficial. 18 vi (D. soare) A încălzi peste măsură Si: a arde, a dogorî. 19 vr (Rar; d. oameni) A se expune la căldura soarelui pentru (a se încălzi sau) a se bronza. 20 vt (D. soare; c. i. vegetația) A usca din cauza căldurii puternice Si: a ofili, a veșteji. 21 vr (Îvr; c. i. materii organice) A se usca zbârcindu-se și înnegrindu-se sub acțiunea îndelungată și puternică a razelor solare. 22 vt (Înv; fig; rar) A păgubi (1) prin înșelătorie. 23 vt (Înv; fig; rar) A înșela.

PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

A PÂRJOLÍ ~ésc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<ung. pörzsölni

pârjolì v. 1. a arde tare; 2. fig. a jefui cumplit; 3. fam. a înșela: ai pârjolit la cărți pe sărdarul AL. [Derivat din pârjoală: lit. a frige carne pe cărbuni].

părjoli v vz pârjoli

PÎRJOLÍ, pîrjolesc, vb. IV. Tranz. 1. A da foc, a aprinde, a incendia; a distruge, a pustii prin foc. Pîrjoleau o țară întreagă. SADOVEANU, O. I 535. Ștefan-vodă, după ce slăbise caii turcilor, pîrjolind iarba înaintea lor peste tot locul prin care trebuiau să treacă, i-a tras la strîmtoare. BĂLCESCU, O. I 127. Fig. Domnia ți-or pîrjoli, Palaturi ți-or pustii, Praf și pulbere c-or fi. TEODORESCU, P. P. 105. 2. A arde. [Cămașa] atît se lipise, încît se făcu una cu pielea lui și-l pîrjolea de părea că este pus pe jeratec. ISPIRESCU, U. 77. Fata-i hazulie și m-a fărmăcat – Dacă-i vrea să mă asculți, eu te sfătuiesc să n-o iei pe asta. Și focu-i hazuliu, dar tare rău te pîrjolește cîteodată. CREANGĂ, P. 164. ◊ Intranz. Soarele de primăvară pîrjolise cu putere, iar sub streșina codrului căldura prindea a se potoli. SADOVEANU, N. P. 22. ♦ (Cu privire la un aliment) A expune timp îndelungat acțiunii focului; a arde (în cuptor). Cînd eram la maica fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră Ș-o coceam ș-o pîrjoleam, Tot mai grasă mă făceam. SEVASTOS, C. 27. ♦ Fig. A pricinui o pagubă, o pierdere mare cuiva; a da foc (III 1). Ai pîrjolit mai dăunăzi la cărți pe sărdarul Cuculeț. ALECSANDRI, T. I 138.

pîrjolésc v. tr. (ung. porzsolni, a prăji, perzselni, perselni, a pîrli). Ard și jăfuĭesc, devastez: Tătariĭ aŭ pîrjolit țara. Fur tot: a pîrjoli bugetu.

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârjoleáscă

PÂRJOLÍ vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.

PÂRJOLÍ vb. v. pârli.

PÎRJOLI vb. 1. a devasta, a distruge, a nimici, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a arde, a dogori, a frige, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.)

pîrjoli vb. v. PÎRLI.

pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226).