16 definitzii pentru dogori

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DOGORÍ dogoresc vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare foc etc.; la pers. 3) A raspandi caldura puternica arzatoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzatzie de caldura arzatoare; a incinge a infierbanta ceva. 2. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbantat de o emotzie de boala etc. [Var.: dogorí vb. IV] Din bg. dogorja sb. dogoreti.

dogori [At: LB / V: ~ri[1] / Pzi: ~resc 3 ~goare / E: bg догоря srb dogoreti] 1 vi (D. soare foc sau orice obiect fierbinte) A raspandi o caldura puternica. 2 vt (Ivr) A pargui. 3 vi (D. obraji cap etc.) A deveni fierbinte sau roshu din cauza temperaturii a frigului a unei stari emotive. 45 vtrp (C.i. partzi ale corpului) A (se) expune la caldura focului sau a razelor soarelui pentru a (se) incalzi. 6 vt (Ivr) A arde. 78 vtrp (Rar; complinit de „de sete”) A (se) usca. corectata

  1. ~ri~ri LauraGellner

DOGORÍ dogoresc vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare foc etc.; la pers. 3) A raspandi o caldura puternica arzatoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzatzie de caldura arzatoare; a incinge a infierbanta ceva. 2. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbantat de o emotzie de boala etc. [Var.: dogorí vb. IV] Din bg. dogorja scr. dogoreti.

DOGORÍ dogoresc vb. IV. (Folosit de obicei la pers. 3) 1. Intranz. (Despre soare foc sau un obiect foarte fierbinte) A revarsa a raspindi caldura puternica; a incalzi. Se inapoiau dupa o luna shi era parca o potriveala k atunci nu mai dogorea soarele iar serile incepeau sa fie racoroase. PAS Z. I 240. Mormanul de jeratic dogoreshte shi arunca un polei cald shi rumen pe peretele din fatza. DELAVRANCEA H. TUD. 25. Soarele dogorea. ODOBESCU S. III 179. ◊ Tranz. Calul legat acolean apropierea caldarii se tot da inapoi fiindcal dogorea caldura focului. RETEGANUL P. III 25. Vezi k turcii ma caznesc Ma caznesc ma chinuiesc La focuri ma dogoresc SHi de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. Turcilor Agalelor Soarele ma dogorit Fatza Alba Mia pirlit. TEODORESCU P. P. 639. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa sufere a chinui. Of! Ghitza tare mai dogorit tare miai ars inima! CONTEMPORANUL VI 295. 3. Tranz. (Cu privire la fructe) A rumeni a pirgui. [Obrazul] se roshise k pielitza unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU S. I 129. ♦ (Neobishnuit) A pirli. Trebuie sa schimbam spalatoreasa: nea adus un cearshaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU R. DR. 99. 4. Intranz. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbintat (de o emotzie de boala de caldura focului uneori shi de frig). Obrazul i dogorea inca de gerul intzepator. C. PETRESCU C. V. 230. ◊ Tranz. (Cu inversarea constructziei) Valuri de fierbintzeli i dogoreau trupul cantro baie de aburi. VLAHUTZA O. A. 127. (Expr.) A dogori obrazul cuiva (de rushine) = a face pe cineva de rushine. Iam dogorit obrazul parintelui de rushine. CREANGA A. 10. ◊ Refl. (Cu o constructzie neobishnuita) Da ce are mititelul? Ce sa aiba ia arshitza k te dogoreshti de el. CONTEMPORANUL VI 291. Varianta: dogorí vb. IV.

A DOGORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatzii fierbintzi raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre partzi ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotzii; a avea fierbintzeala. 2. tranz. 1) A se inroshi la fatza sub actziunea unei senzatzii de caldura puternica sau a unei emotzii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja sb. dogoreti

dogorì v. 1. a arde a frige: soarele dogoria la foc ma dogoresc; 2. fig. a roshi: iam dogorit obrazul parintelui de rushine CR. [Slav. DOGORIETI a arde].

DOGORÍ vb. IV v. dogori.

dogorắsc a shi ésc í v. tr. (vsl. dogorĕti a arde de tot rus. dogorĕtĭ sirb. dogoriti. V. ogor). Ard frig: soarele focu dogoreshte. Fig. Fac satzi fie foarte rushine: mĭai dogorit obrazu cu purtarea ta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dogorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dogorésc imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sa dogoreásca; ger. dogorínd

dogorí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dogorésc imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dogoreásca; ger. dogorínd

dogorasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp. rii 1 aor. rit prt. rire inf. s. ritor adj. v.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DOGORÍ vb. 1. v. arde. 2. v. incinge.

DOGORI vb. 1. a arde a frige a pirjoli (pop.) a pripi a zapushi (inv. shi reg.) a pali a prigori. (Soarele ~.) 2. a incinge a infierbinta (rar) a rascoace. (Soarele ~ pamintul.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dogori (resc ít) vb. A incalzi a praji a pirjoli. Mr. dugurescu dugurire. Sl. gorĕti „a arde” cu pref. exhaustiv do (Miklosich Lexicon 138; Cihac II 97; Pascu Suf. 52; Conev 99) cf. bg. dogorĭam dogorĭavam sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscileaza intre formele dogori shi dogori. Der. dogor s. n. (foc centru de caldura) deverbal; dogoare s. f. (ardoare usturime arsura); dogoreala s. f. (arsura); dogorita s. f. (bashica produsa de o arsura); dogoritor adj. (fierbinte arzator).

Intrare: dogori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogori
  • dogorire
  • dogorit
  • dogoritu‑
  • dogorind
  • dogorindu‑
singular plural
  • dogoreshte
  • dogoritzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dogoresc
(sa)
  • dogoresc
  • dogoream
  • dogorii
  • dogorisem
a II-a (tu)
  • dogoreshti
(sa)
  • dogoreshti
  • dogoreai
  • dogorishi
  • dogoriseshi
a III-a (el, ea)
  • dogoreshte
(sa)
  • dogoreasca
  • dogorea
  • dogori
  • dogorise
plural I (noi)
  • dogorim
(sa)
  • dogorim
  • dogoream
  • dogoriram
  • dogoriseram
  • dogorisem
a II-a (voi)
  • dogoritzi
(sa)
  • dogoritzi
  • dogoreatzi
  • dogoriratzi
  • dogoriseratzi
  • dogorisetzi
a III-a (ei, ele)
  • dogoresc
(sa)
  • dogoreasca
  • dogoreau
  • dogorira
  • dogorisera
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogori
  • dogorare
  • dogorat
  • dogoratu‑
  • dogorand
  • dogorandu‑
singular plural
  • dogorashte
  • dogorashte
  • dogoratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dogorasc
(sa)
  • dogorasc
  • dogoram
  • dogorai
  • dogorasem
a II-a (tu)
  • dogorashti
(sa)
  • dogorashti
  • dogorai
  • dogorashi
  • dogoraseshi
a III-a (el, ea)
  • dogorashte
  • dogorashte
(sa)
  • dogorasca
  • dogora
  • dogori
  • dogorase
plural I (noi)
  • dogoram
(sa)
  • dogoram
  • dogoram
  • dogoraram
  • dogoraseram
  • dogorasem
a II-a (voi)
  • dogoratzi
(sa)
  • dogoratzi
  • dogoratzi
  • dogoraratzi
  • dogoraseratzi
  • dogorasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dogorasc
(sa)
  • dogorasca
  • dogorau
  • dogorara
  • dogorasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dogori, dogorescverb

  • 1. unipersonal (Despre soare foc etc.) A raspandi caldura puternica arzatoare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: incalzi
    • format_quote Se inapoiau dupa o luna shi era parca o potriveala k atunci nu mai dogorea soarele iar serile incepeau sa fie racoroase. PAS Z. I 240. DLRLC
    • format_quote Mormanul de jeratic dogoreshte shi arunca un polei cald shi rumen pe peretele din fatza. DELAVRANCEA H. TUD. 25. DLRLC
    • format_quote Soarele dogorea. ODOBESCU S. III 179. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da cuiva o senzatzie de caldura arzatoare; a incinge a infierbanta ceva. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Calul legat acolean apropierea caldarii se tot da inapoi fiindcal dogorea caldura focului. RETEGANUL P. III 25. DLRLC
      • format_quote Vezi k turcii ma caznesc Ma caznesc ma chinuiesc La focuri ma dogoresc SHi de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. DLRLC
      • format_quote Turcilor Agalelor Soarele ma dogorit Fatza Alba Mia pirlit. TEODORESCU P. P. 639. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face pe cineva sa sufere. DLRLC
    sinonime: chinui
    • format_quote Of! Ghitza tare mai dogorit tare miai ars inima! CONTEMPORANUL VI 295. DLRLC
  • 3. tranzitiv Cu privire la fructe: pargui, rumeni. DLRLC
    • format_quote [Obrazul] se roshise k pielitza unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU S. I 129. DLRLC
    • 3.1. neobishnuit Parli. DLRLC
      sinonime: parli
      • format_quote Trebuie sa schimbam spalatoreasa: nea adus un cearshaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU R. DR. 99. DLRLC
  • 4. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbantat de o emotzie de boala etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Obrazul i dogorea inca de gerul intzepator. C. PETRESCU C. V. 230. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Valuri de fierbintzeli i dogoreau trupul cantro baie de aburi. VLAHUTZA O. A. 127. DLRLC
    • format_quote reflexiv Da ce are mititelul? – Ce sa aiba ia arshitza k te dogoreshti de el. CONTEMPORANUL VI 291. DLRLC
    • chat_bubble A dogori obrazul cuiva (de rushine) = a face pe cineva de rushine. DLRLC
      • format_quote Iam dogorit obrazul parintelui de rushine. CREANGA A. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.