16 definitzii pentru dogori
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DOGORÍ dogoresc vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare foc etc.; la pers. 3) A raspandi caldura puternica arzatoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzatzie de caldura arzatoare; a incinge a infierbanta ceva. 2. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbantat de o emotzie de boala etc. [Var.: dogorí vb. IV] Din bg. dogorja sb. dogoreti.
dogori [At: LB / V: ~ri[1] / Pzi: ~resc 3 ~goare / E: bg догоря srb dogoreti] 1 vi (D. soare foc sau orice obiect fierbinte) A raspandi o caldura puternica. 2 vt (Ivr) A pargui. 3 vi (D. obraji cap etc.) A deveni fierbinte sau roshu din cauza temperaturii a frigului a unei stari emotive. 45 vtrp (C.i. partzi ale corpului) A (se) expune la caldura focului sau a razelor soarelui pentru a (se) incalzi. 6 vt (Ivr) A arde. 78 vtrp (Rar; complinit de „de sete”) A (se) usca. corectata
- ~ri → ~ri — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DOGORÍ dogoresc vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare foc etc.; la pers. 3) A raspandi o caldura puternica arzatoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzatzie de caldura arzatoare; a incinge a infierbanta ceva. 2. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbantat de o emotzie de boala etc. [Var.: dogorí vb. IV] Din bg. dogorja scr. dogoreti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de romac
- actziuni
DOGORÍ dogoresc vb. IV. (Folosit de obicei la pers. 3) 1. Intranz. (Despre soare foc sau un obiect foarte fierbinte) A revarsa a raspindi caldura puternica; a incalzi. Se inapoiau dupa o luna shi era parca o potriveala k atunci nu mai dogorea soarele iar serile incepeau sa fie racoroase. PAS Z. I 240. Mormanul de jeratic dogoreshte shi arunca un polei cald shi rumen pe peretele din fatza. DELAVRANCEA H. TUD. 25. Soarele dogorea. ODOBESCU S. III 179. ◊ Tranz. Calul legat acolean apropierea caldarii se tot da inapoi fiindcal dogorea caldura focului. RETEGANUL P. III 25. Vezi k turcii ma caznesc Ma caznesc ma chinuiesc La focuri ma dogoresc SHi de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. Turcilor Agalelor Soarele ma dogorit Fatza Alba Mia pirlit. TEODORESCU P. P. 639. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa sufere a chinui. Of! Ghitza tare mai dogorit tare miai ars inima! CONTEMPORANUL VI 295. 3. Tranz. (Cu privire la fructe) A rumeni a pirgui. [Obrazul] se roshise k pielitza unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU S. I 129. ♦ (Neobishnuit) A pirli. Trebuie sa schimbam spalatoreasa: nea adus un cearshaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU R. DR. 99. 4. Intranz. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbintat (de o emotzie de boala de caldura focului uneori shi de frig). Obrazul i dogorea inca de gerul intzepator. C. PETRESCU C. V. 230. ◊ Tranz. (Cu inversarea constructziei) Valuri de fierbintzeli i dogoreau trupul cantro baie de aburi. VLAHUTZA O. A. 127. (Expr.) A dogori obrazul cuiva (de rushine) = a face pe cineva de rushine. Iam dogorit obrazul parintelui de rushine. CREANGA A. 10. ◊ Refl. (Cu o constructzie neobishnuita) Da ce are mititelul? Ce sa aiba ia arshitza k te dogoreshti de el. CONTEMPORANUL VI 291. Varianta: dogorí vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A DOGORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatzii fierbintzi raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre partzi ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotzii; a avea fierbintzeala. 2. tranz. 1) A se inroshi la fatza sub actziunea unei senzatzii de caldura puternica sau a unei emotzii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja sb. dogoreti
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dogorì v. 1. a arde a frige: soarele dogoria la foc ma dogoresc; 2. fig. a roshi: iam dogorit obrazul parintelui de rushine CR. [Slav. DOGORIETI a arde].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DOGORÍ vb. IV v. dogori.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DOGORÍ vb. IV v. dogori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
DOGORÍ vb. IV v. dogori.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
dogorí v vz dogori
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DOGORÍ vb. IV. v. dogori.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de Zavaidoc
- actziuni
dogorắsc a í shi ésc í v. tr. (vsl. dogorĕti a arde de tot rus. dogorĕtĭ sirb. dogoriti. V. ogor). Ard frig: soarele focu dogoreshte. Fig. Fac satzi fie foarte rushine: mĭai dogorit obrazu cu purtarea ta.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
dogorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dogorésc imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sa dogoreásca; ger. dogorínd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dogorí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dogorésc imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dogoreásca; ger. dogorínd
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dogorasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp. rii 1 aor. rit prt. rire inf. s. ritor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DOGORÍ vb. 1. v. arde. 2. v. incinge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DOGORI vb. 1. a arde a frige a pirjoli (pop.) a pripi a zapushi (inv. shi reg.) a pali a prigori. (Soarele ~.) 2. a incinge a infierbinta (rar) a rascoace. (Soarele ~ pamintul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dogori (resc ít) vb. A incalzi a praji a pirjoli. Mr. dugurescu dugurire. Sl. gorĕti „a arde” cu pref. exhaustiv do (Miklosich Lexicon 138; Cihac II 97; Pascu Suf. 52; Conev 99) cf. bg. dogorĭam dogorĭavam sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscileaza intre formele dogori shi dogori. Der. dogor s. n. (foc centru de caldura) deverbal; dogoare s. f. (ardoare usturime arsura); dogoreala s. f. (arsura); dogorita s. f. (bashica produsa de o arsura); dogoritor adj. (fierbinte arzator).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT410) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
dogori, dogorescverb
- 1. (Despre soare foc etc.) A raspandi caldura puternica arzatoare. DEX '09 DLRLCsinonime: incalzi
- Se inapoiau dupa o luna shi era parca o potriveala k atunci nu mai dogorea soarele iar serile incepeau sa fie racoroase. PAS Z. I 240. DLRLC
- Mormanul de jeratic dogoreshte shi arunca un polei cald shi rumen pe peretele din fatza. DELAVRANCEA H. TUD. 25. DLRLC
- Soarele dogorea. ODOBESCU S. III 179. DLRLC
- 1.1. A da cuiva o senzatzie de caldura arzatoare; a incinge a infierbanta ceva. DEX '09 DEX '98sinonime: incinge infierbanta
- Calul legat acolean apropierea caldarii se tot da inapoi fiindcal dogorea caldura focului. RETEGANUL P. III 25. DLRLC
- Vezi k turcii ma caznesc Ma caznesc ma chinuiesc La focuri ma dogoresc SHi de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. DLRLC
- Turcilor Agalelor Soarele ma dogorit Fatza Alba Mia pirlit. TEODORESCU P. P. 639. DLRLC
-
-
- 2. A face pe cineva sa sufere. DLRLCsinonime: chinui
- Of! Ghitza tare mai dogorit tare miai ars inima! CONTEMPORANUL VI 295. DLRLC
-
-
- [Obrazul] se roshise k pielitza unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU S. I 129. DLRLC
- 3.1. Parli. DLRLCsinonime: parli
- Trebuie sa schimbam spalatoreasa: nea adus un cearshaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU R. DR. 99. DLRLC
-
-
- 4. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbantat de o emotzie de boala etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Obrazul i dogorea inca de gerul intzepator. C. PETRESCU C. V. 230. DLRLC
- Valuri de fierbintzeli i dogoreau trupul cantro baie de aburi. VLAHUTZA O. A. 127. DLRLC
- Da ce are mititelul? – Ce sa aiba ia arshitza k te dogoreshti de el. CONTEMPORANUL VI 291. DLRLC
- A dogori obrazul cuiva (de rushine) = a face pe cineva de rushine. DLRLC
- Iam dogorit obrazul parintelui de rushine. CREANGA A. 10. DLRLC
-
-
etimologie:
- dogorja DEX '98 DEX '09
- dogoreti DEX '98 DEX '09