DOGORÍ dogoresc vb. IV. (Folosit de obicei la pers. 3) 1. Intranz. (Despre soare foc sau un obiect foarte fierbinte) A revarsa a raspindi caldura puternica; a incalzi. Se inapoiau dupa o luna shi era parca o potriveala k atunci nu mai dogorea soarele iar serile incepeau sa fie racoroase. PAS Z. I 240. Mormanul de jeratic dogoreshte shi arunca un polei cald shi rumen pe peretele din fatza. DELAVRANCEA H. TUD. 25. Soarele dogorea. ODOBESCU S. III 179. ◊ Tranz. Calul legat acolean apropierea caldarii se tot da inapoi fiindcal dogorea caldura focului. RETEGANUL P. III 25. Vezi k turcii ma caznesc Ma caznesc ma chinuiesc La focuri ma dogoresc SHi de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. Turcilor Agalelor Soarele ma dogorit Fatza Alba Mia pirlit. TEODORESCU P. P. 639. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa sufere a chinui. Of! Ghitza tare mai dogorit tare miai ars inima! CONTEMPORANUL V_I 295. 3. Tranz. (Cu privire la fructe) A rumeni a pirgui. [Obrazul] se roshise k pielitza unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU S. I 129. ♦ (Neobishnuit) A pirli. Trebuie sa schimbam spalatoreasa: nea adus un cearshaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU R. DR. 99. 4. Intranz. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A fi aprins incins infierbintat (de o emotzie de boala de caldura focului uneori shi de frig). Obrazul i dogorea inca de gerul intzepator. C. PETRESCU C. V. 230. ◊ Tranz. (Cu inversarea constructziei) Valuri de fierbintzeli i dogoreau trupul cantro baie de aburi. VLAHUTZA O. A. 127. (Expr.) A dogori obrazul cuiva (de rushine) = a face pe cineva de rushine. Iam dogorit obrazul parintelui de rushine. CREANGA A. 10. ◊ Refl. (Cu o constructzie neobishnuita) Da ce are mititelul? Ce sa aiba ia arshitza k te dogoreshti de el. CONTEMPORANUL V_I 291. Varianta: dogorí vb. IV.