VULGÁR A vulgari e adj. 1. Ordinar grosolan; josnic mitocanesc. 2. Lipsit de originalitate; comun obishnuit banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (inv.; despre limba) Vorbit de popor popular. ◊ Limba latina vulgara = limba latina tarzie vorbita in provinciile Imperiului Roman; latina populara. 4. Lipsit de suport shtiintzific; neshtiintzific. Din fr. vulgaire lat. vulgaris.

vulgar ~a a [At: BUDAIDELEANU TZ. 114 / V: vol~ ~gariu / Pl: ~i ~e / E: fr vulgaire lat vulgaris] 1 a (Inv; d. limbi) Care este vorbit de ansamblul unei populatzii. 2 a (D. limbi; spc; ioc literar savant) Aspect al unei limbi cunoscut de totzi vorbitorii ei. 3 a (D. cuvinte expresii) Care apartzine limbii populare. 4 a (D. texte) Care este scris in limba populara. 5 sf Denumire data limbii italiene mai ales in perioada medievala. 6 a Care este caracteristic majoritatzii. 7 a Care este lipsit de originalitate Si: banal comun (29) obishnuit prozaic (ivr) vulgaricesc. 8 a Care este propriu vulgului (1). 9 a Care este indeobshte cunoscut admis Si: banal comun obishnuit. 10 a (Mat; is) Logaritm ~ Logaritm a carui baza este numarul zece Si: logaritm zecimal. 11 a (Dep) Care este lipsit de elevatzie cultura rafinament. 12 a (Dep) Care este lipsit de decentza bunacuviintza Si: grosolan (1) necioplit ordinar trivial. 13 a Care are gusturi grosiere. 14 a (D. manifestari ale oamenilor) Lipsit de distinctzie de rafinament. 15 a (D. manifestari ale oamenilor) Lipsit de decentza. 16 a (Ioc shtiintzific) Care nu are baza shtiintzifica.

VULGÁR A vulgari e adj. 1. Ordinar grosolan; josnic mitocanesc. 2. Lipsit de originalitate; comun obishnuit banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Inv.; despre limba) Vorbit de popor popular. ◊ Limba latina vulgara = limba latina populara. 4. Lipsit de suport shtiintzific; neshtiintzific. Materialism vulgar. Din fr. vulgaire lat. vulgaris.

VULGÁR A vulgari e adj. 1. Ordinar grosolan; josnic mitocanesc. Am fost shi eu de vreo citeva ori la bal mascat... E dezgustator... E o inghesuiala vulgara... Un miros de corpuri nadushite. CAMIL PETRESCU T. II 68. Directorul regreta k sa coborit sa discute cu un om atit de vulgar. REBREANU I. 13. 2. Lipsit de originalitate; comun obishnuit banal. [Ilenutza] grabeshte fiindca o ashteapta acasa vulgare griji de gospodarie. C. PETRESCU A. 459. Gherlash a inceput sa cunoasca... o glorie ieftina vulgara shi lipsita de bani. SAHIA N. 67. Comparatziunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparatziunilor vulgare. MACEDONSKI O. IV 47. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal v. zecimal. Se cere sa calculam logaritmul zecimal sau vulgar al lui N. ALGEBRA 75. 3. (Invechit despre limba) Vorbit de popor popular. Ma condamni satzi vorbesc in limba vulgara a parintzilor mei. ALECSANDRI T. I 254. Nu shtiu fiva de totzi intzales acest cuvint caci este vulgar. BUDAIDELEANU TZ. 119. ◊ (Invechit) Limba latina vulgara = limba latina populara. 4. Lipsit de suport shtiintzific; neshtiintzific. Era o epoca fara nici un ideal dedata unui materialism vulgar. GALACTION O. I 337.

VULGÁR A adj. 1. Cunoscut de toata lumea; comun obishnuit curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a carui baza este numarul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar grosolan trivial. ♦ (Despre limba) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latina vulgara = limba latina populara. 3. Lipsit de baza shtiintzifica; neshtiintzific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic aparut in Germania pe la jumatatea sec. XIX care in esentza reduce intreaga realitate la materie considerand shi conshtiintza de natura materiala. // s.f. Denumire a limbii italiene folosita mai ales in epoca medievala shi medie. [< lat. vulgaris cf. fr. vulgaire].

VULGÁR A I. adj. 1. cunoscut de toata lumea; comun obishnuit curent. 2. ordinar grosolan trivial. 3. latina ~a = limba latina populara. 4. lipsit de baza shtiintzifica; neshtiintzific. ♦ materialism ~ = curent filozofic aparut in Germania pe la jumatatea sec. XIX care reduce intreaga realitate la materie considerand shi conshtiintza k fiind de natura materiala. II. s. f. denumire a limbii italiene in epoca medievala shi medie. (< fr. vulgaire lat. vulgaris)

VULGÁR ~a (~i ~e) 1) Care nu se deosebeshte prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obishnuit; trivial; ordinar. 2) (despre persoane shi manifestarile lor) Care este lipsit de pudoare; fara decentza; indecent; scabros; trivial; obscen. 3): Latina ~a limba latina vorbita; latina populara. /<lat. vulgaris fr. vulgaire

vulgar a. 1. comun primit in genere; 2. trivial josnic: om vulgar; 3. ce tzine de vulg: vorbai trezia furia vulgara EM.

*vulgár a adj. (lat. vulgaris). De vulg trivial comun ordinar: maniere vorbe vulgare. Comun ordinar nedistins necĭoplit ignobil: o fatza cu trasaturĭ vulgare. Adv. In mod vulgar. V. popular.

vulgár adj. m. pl. vulgári; f. vulgára pl. vulgáre

vulgár adj. m. pl. vulgári; f. sg. vulgára pl. vulgáre

VULGÁR adj. v. popular.

VULGÁR adj. s. adv. 1. adj. s. v. mitocan. 2. adj. v. mitocanesc. 3. adv. v. mitocaneshte. 4. v. popular. 5. adj. deshantzat imoral impudic indecent necuviincios nerushinat obscen pornografic scabros scarbos trivial (livr.) licentzios (inv. shi pop.) scarnav slobod (reg.) porcotos (fam.) deshucheat porcos (fig.) decoltat deocheat imbalat picant piperat porcesc spurcat. (O gluma ~.)

vulgar adj. v. POPULAR.

VULGAR adj. s. adv. 1. adj. s. badaran grosolan mitocan mirlan mirlanoi mocofan mojic necivilizat nepoliticos ordinar tzaranoi tzoapa tzopirlan (pop.) mocan mocirtzan modirlan paduretz ritan tzopirca (reg.) mocodan mocofanos modirlau modoran mogildan necunoscator negindit negreblat (Mold.) ghiorlan (Transilv.) grobian (inv.) gros (fig.) necioplit. (Un om ~.) 2. adj. badaranesc grosolan mahalagesc mitocanesc mirlanesc mojic mojicesc nepoliticos ordinar tzopesc tzopirlanesc (rar) mojicos (fig.) necioplit. (O comportare ~.) 3. adv. badaraneshte grosolan mahalageshte mitocaneshte mirlaneshte mojiceshte ordinar tzaraneshte. (Sa purtat ~.) 4. adj. deshantzat imoral impudic indecent necuviincios nerushinat obscen pornografic scabros scirbos trivial (livr.) licentzios (inv. shi pop.) scirnav slobod (reg.) porcotos (fam.) deshucheat porcos (fig.) decoltat deocheat imbalat picant piperat porcesc spurcat. (O gluma ~.)

Vulgar ≠ delicat elegant fin galant gratzios manierat nobil politicos rafinat select

VULGÁR A adj. (< lat. vulgaris cf. fr. vulgaire): in sintagmele expresie vulgara latina vulgara limbaj vulgar shi limba vulgara (v.).