SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.

scabros, ~oasă [At: BARIȚIU, P. A. III, 113 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat scabrosus, fr scabreux] 1 a (Iuz) Dificil (2). 2 a (Iuz) Delicat (1). 3 a (Iuz) Neplăcut. 4 a (D. oameni) Care este lipsit de decență, de rușine, de morală. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de decență Si: imoral, obscen, trivial. 6 sn Element scabros (5). 7 sn Atmosferă scabroasă (5). 8 av În mod scabros (5). 9 av (Rar; d. sunete) Neplăcut la auz.

SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.

SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent. Avea un fel deosebit de a istorisi anecdotele cele mai scabroase, fără nici o tresărire a feții: corect, grav și glacial. C. PETRESCU, C. V. 309.

SCABRÓS, -OÁSĂ adj. Nerușinat; indecent, necuviincios; scârbos. [Cf. fr. scabreux, lat. scabrosus < scaber – murdar].

SCABRÓS, -OÁSĂ adj. nerușinat; indecent, necuviincios. (< lat. scabrosus, fr. scabreux)

SCABRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care vădește lipsă de pudoare; trivial; obscen; indecent. [ Sil. sca-bros] /<lat. scabrosus, fr. scabreux

scabros a. anevoie de zis sau de tratat într’un mod cuviincios: subiect scabros.

*scabrós, -oásă adj. (lat. scabrosus, fr. scabreux). Aspru, zgrunțuros, neplăcut la auz: sunetele jargonuluĭ jidănesc îs scabroase. Fig. Neplăcut moraleĭ, necuviincĭos: un scabros subĭect de romanț. Adv. În mod scabros.

scabrós (sca-bros) adj. m., pl. scabróși; f. scabroásă, pl. scabroáse

scabrós adj. m. (sil. -bros), pl. scabróși; f. sg. scabroásă, pl. scabroáse

SCABRÓS adj. v. obscen.

SCABROS adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (Comportare, glumă ~.)