NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

nerușinat, ~ă [At: CORESI, L. 515/16 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + rușinat] 1 a (Îvr) Care nu s-a făcut de rușine. 2 a (Îvr) Care nu trebuie să se rușineze. 3 a (Îvr) Demn. 4-5 smf, a (Om) lipsit de rușine, de bună-cuviință Si: impertinent, insolent, neobrăzat (1-2), obraznic, (înv) nerușinos (2-3). 6-7 smf, a (Om) imoral. 8 a Care denotă nerușinare (1).

NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Ne- + rușinat.

NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. Care este lipsit de rușine, impudic; obraznic, impertinent. Minciuni, minciuni. Gaiță nerușinată!... Nu o credeți. ALECSANDRI, T. I 417. Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322. ◊ (Substantivat) Să nu te mai arăți în ochii mei, nerușinato! ALECSANDRI, T. I 362.

NERUȘINÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la rușinat) 1) Care nu are rușine; impudic; indecent. 2) Care nesocotește buna-cuviință; obraznic; impertinent; insolent. /ne- + rușinat

nerușinat a. care n’are rușine.

nerușinát, -ă adj. Lipsit de rușine.

!nerușinat adj. m., s. m., pl. nerușinați; adj. f., s. f. nerușinată, pl. nerușinate

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. sg. nerușinátă, pl. nerușináte

NERUȘINÁT adj. 1. v. obraznic. 2. v. corupt. 3. v. obscen.

NERUȘINAT adj. 1. arogant, impertinent, insolent, irevențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) 2. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Duce o viață ~.) 3. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

Nerușinat ≠ pudic