opțiuni
  • info

13 definiții pentru indecent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.

indecent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~nți, ~e / E: fr indecent, it indecente, lat indecens, -ntis] 1-2 Care (încalcă sau) contrazice legile decenței Si: impudic, necuviincios, nerușinat.

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios.

INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens].

INDECÉNT, -Ă adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens)

INDECÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este decent; lipsit de decență; impudic; nerușinat. /<fr. indécent

indecent a. necuviincios.

*indecént, -ă adj. (lat. indecens, -éntis). Care nu e decent, necuviincĭos. Adv. În mod indecent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indecént adj. m., pl. indecénți; f. indecéntă, pl. indecénte

indecént adj. m., pl. indecénți f. sg. indecéntă, pl. indecénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÍNDECÉNT adj. v. obscen.

INDECENT adj. deșănțat, imoral, impudic, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slîobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)

Indecent ≠ cuviincios, decent, politicos

Intrare: indecent
indecent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indecent
  • indecentul
  • indecentu‑
  • indecentă
  • indecenta
plural
  • indecenți
  • indecenții
  • indecente
  • indecentele
genitiv-dativ singular
  • indecent
  • indecentului
  • indecente
  • indecentei
plural
  • indecenți
  • indecenților
  • indecente
  • indecentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indecent, indecentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.