opțiuni
  • info

7 definiții pentru impertinent (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

impertinent, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 60/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impertinent, lat impertinens, -ntis] 1-2 smf, a (Om) obraznic. 3 av Cu obrăznicie.

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj. Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. ◊ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60.

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens].

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; adj. f., s. f. impertinéntă, pl. impertinénte

impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; f. sg. impertinéntă, pl. impertinénte

Intrare: impertinent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impertinent
  • impertinentul
  • impertinentu‑
plural
  • impertinenți
  • impertinenții
genitiv-dativ singular
  • impertinent
  • impertinentului
plural
  • impertinenți
  • impertinenților
vocativ singular
  • impertinentule
  • impertinente
plural
  • impertinenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impertinent, impertinențisubstantiv masculin
impertinentă, impertinentesubstantiv feminin
impertinent, impertinentăadjectiv

  • 1. (Om) obraznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: insolent necuviincios neobrăzat obraznic
    • format_quote Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. DLRLC
    • format_quote După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. DLRLC
    • format_quote Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. DLRLC
    • format_quote Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.