VULGÁR A vulgari e adj. 1. Ordinar grosolan; josnic mitocanesc. Am fost shi eu de vreo citeva ori la bal mascat... E dezgustator... E o inghesuiala vulgara... Un miros de corpuri nadushite. CAMIL PETRESCU T. II 68. Directorul regreta k sa coborit sa discute cu un om atit de vulgar. REBREANU I. 13. 2. Lipsit de originalitate; comun obishnuit banal. [Ilenutza] grabeshte fiindca o ashteapta acasa vulgare griji de gospodarie. C. PETRESCU A. 459. Gherlash a inceput sa cunoasca... o glorie ieftina vulgara shi lipsita de bani. SAHIA N. 67. Comparatziunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparatziunilor vulgare. MACEDONSKI O. IV 47. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal v. zecimal. Se cere sa calculam logaritmul zecimal sau vulgar al lui N. ALGEBRA 75. 3. (Invechit despre limba) Vorbit de popor popular. Ma condamni satzi vorbesc in limba vulgara a parintzilor mei. ALECSANDRI T. I 254. Nu shtiu fiva de totzi intzales acest cuvint caci este vulgar. BUDAIDELEANU TZ. 119. ◊ (Invechit) Limba latina vulgara = limba latina populara. 4. Lipsit de suport shtiintzific; neshtiintzific. Era o epoca fara nici un ideal dedata unui materialism vulgar. GALACTION O. I 337.