josnic ~a a [At: OLLANESCU H. O. 109 / Pl: ~ici ~ice / E: jos + nic] 1 (D. un lucru sau un fapt) Prin care cineva se injoseshte. 2 (D. oameni) Lipsit de demnitate. 3 (Pex) Abject.

JÓSNIC A josnici e adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Lipsit de demnitate decazut ticalos netrebnic abject. Spuse vorba josnica dinadins k sai minjeasca sai injoseasca pe totzi. DUMITRIU V. L. 45. Itzi inchipui k ai o arma impotriva mea shio intrebuintzezi intrun mod lash josnic. BARANGA I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simtziri. MACEDONSKI O. I 169.

JÓSNIC ~k (~ci ~ce) 1) (despre fapte actziuni) Care injoseshte; demn de dispretz; umilitor; injositor. 2) (despre persoane) Care este in stare sa comita fapte nedemne; ticalos; nemernic; infam; marshav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic

josnic a. 1. nedemn ignobil; 2. comun trivial. [V. jos].

jósnic a adj. (d. jos). Ordinar meschin: purtare josnica. Adv. In mod josnic: a te purta josnic.

jósnic adj. m. pl. jósnici; f. jósnica pl. jósnice

jósnic adj. m. pl. jósnici; f. sg. jósnica pl. jósnice

josnic

JÓSNIC adj. s. 1. adj. s. v. ticalos. 2. adj. v. ticalos.

JOSNIC adj. s. 1. adj. s. abject infam mishel mizerabil mirshav nedemn nelegiuit nemernic netrebnic ticalos (pop.) becisnic (inv. shi reg.) ticait (reg.) palavatic proclet (Ban.) bedash (inv.) faradelege vil (fig.) infect murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam mishel mishelesc mizerabil mirshav nedemn nelegiuit nemernic netrebnic rushinos scelerat ticalos (liyr.) ignobil sacrileg (inv. shi pop.) parshiv scirnav (Mold.) chiolhanos (inv.) blestematzesc faradelege scirbavnic scirbelnic scirbit verigash verigashos (fig.) murdar spurcat. (O fapta ~.)

Josnic ≠ cinstit nobil onest maretz

josnic josnice adj. f. (glum. d. femei) care practica numai sexul vaginal.