josnic, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 109 / Pl: ~ici, ~ice / E: jos + -nic] 1 (D. un lucru sau un fapt) Prin care cineva se înjosește. 2 (D. oameni) Lipsit de demnitate. 3 (Pex) Abject.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de demnitate, decăzut, ticălos, netrebnic, abject. Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45. Iți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.

JÓSNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț; umilitor; înjositor. 2) (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; ticălos; nemernic; infam; mârșav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic

josnic a. 1. nedemn, ignobil; 2. comun, trivial. [V. jos].

jósnic, -ă adj. (d. jos). Ordinar, meschin: purtare josnică. Adv. În mod josnic: a te purta josnic.

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. sg. jósnică, pl. jósnice

josnic

JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

JOSNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (liyr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)

Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreț

josnic, josnice adj. f. (glum. – d. femei) care practică numai sexul vaginal.