INFÁM A infami e adj. (Adesea substantivat) Care merita dispretzul societatzii care trebuie infierat; ticalos josnic marshav. ♦ Fig. Oribil groaznic. Din fr. infame lat. infamis.

infam ~a [At: NEGRUZZI S. I 48 / Pl: ~i ~e / E: fr infame it infame lat infamis] 12 smf a (Om) josnic. 3 a Rushinos. 4 a (Fig; d. vreme) Urat. 56 smf a (Om) care merita oprobriul public. 78 smf a Ticalos. 9 a (Fig) Oribil. 10 a (Fig) Groaznic.

INFÁM A infami e adj. (Adesea substantivat) Care merita dispretzul societatzii care trebuie infierat; ticalos josnic. marshav. ♦ Fig. Oribil groaznic. Din fr. infame lat. infamis.

INFÁM A infami e adj. 1. Josnic nedemn. Taci... taci... cu prostiile tale infame. CAMIL PETRESCU T. II 151. Punetzi ordin lucrurilor voastre spre a nu se vatama sacra libertate de catre dushmanii patriei prin intrigile lor cele infame. BOLINTINEANU O. 248. ♦ (Substantivat) Om care se comporta in chip nedemn; canalie. Spre rasplata tuturor acestor jertfe o azvirlitzi cu dispretz zicind: atita e tot! cruzi nesimtzitori infami nelegiuitzi. NEGRUZZI S. I 48. 2. Fig. Oribil de nesuferit. Dupa o vreme infama trei noptzi shi trei zile de furtuna shi intuneric de azi dimineatza norii se risipesc. CARAGIALE O. VII 19.

INFÁM A adj. s.m. shi f. Josnic nemernic nedemn. ♦ (Fig.) Oribil groaznic. [< fr. infame it. infame lat. infamis].

INFÁM A adj. s. m. f. demn de dispretz josnic nemernic nedemn. ◊ (fig.) oribil groaznic. (< fr. infame lat. infamis)

INFÁM ~a (~i ~e) 1) shi substantival (despre persoane) Care este in stare sa comita fapte nedemne; josnic; nemernic; ticalos; marshav; mizerabil; abject. 2) Care provoaca scarba; respingator; dezgustator; repugnant; repulsiv. /<fr. infame it. infamis

infam a. 1. infierat de legi sau de opiniunea publica; 2. care aduce rushine: fapta infama. ║ m. persoana dezonoranta.

*infám a adj. (lat. infámis d. in fara shi fama faĭma). Patat de infamie fara onoare: act infam. Injositor rushinos: tradare infama. Murdar necurat prost chinuitor: locuintza infama sufla un vint infam. Subst. Un infam un nelegĭuit. Adv. In mod infam: acest orator vorbeshte infam ploŭa infam.

infám adj. m. pl. infámi; f. infáma pl. infáme

infám adj. m. pl. infámi; f. sg. infáma pl. infáme

INFÁM adj. s. 1. adj. s. v. ticalos. 2. adj. v. ticalos.

INFÁM adv. v. misheleshte netrebnic ticalosheshte.

INFAM adj. s. 1. adj. s. abject josnic mishel mizerabil mirshav nedemn nelegiuit nemernic netrebnic ticalos (pop.) becisnic (inv. shi reg.) ticait (reg.) palavatic proclet (Ban.) bedash (inv.) faradelege vil (fig.) infect murdar. (Un om ~.) 2. adj. josnic mishel mishelesc mizerabil mirshav nedemn nelegiuit nemernic netrebnic rushinos scelerat ticalos (livr.) ignobil sacrileg (inv. shi pop.) parshiv scirnav (Mold.) chiolhanos (inv.) blestematzesc faradelege scirbavnic scirbelnic scirbit verigash verigashos (fig.) murdar spurcat. (Fapta ~.)

infam adv. v. MISHELESHTE. NETREBNIC. TICALOSHESHTE.

Infam ≠ sublim