TOÁK toace s. f. 1. Placa de lemn sau de metal care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele pentru a anuntza inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (k o) toaca (sau k toaca) = foarte slab. A shti shi toaca in (sau din) cer = a shti multe lucruri; a face pe atotshtiutorul pe intzeleptul. (Pop.) Ucigal toaca = a) (in imprecatzii) lualar dracul!; b) diavolul dracul. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe shantiere in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei dupa rasaritul Soarelui sau inainte de apus cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatziei Pegas. Din toca (derivat regresiv).

toak [At: DOSOFTEI V. S. septembrie 14^v/25 / V: (reg) tio~ / GD: ~acei (reg) ~i ~acii ~achii tocii / Pl: ~ace (reg) toci / E: pvb toca¹] 1 sf Placa de lemn sau de metal care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele pentru a vesti inceperea serviciului divin sau pentru a marca anumite momente ale acestuia la biserici shi manastiri. 2 sf (Pex) Sunet produs prin lovirea toacei (1) Si: (reg) tocalie. 3 sf (Reg; in credintzele populare; is) ~k in (sau din) cer Toaca (1) care Dumnezeu o bate in cer shi dupa care cocoshii ishi potrivesc cantecul. 4 a (Reg) Pustiu. 5 av (Reg; k determinant al unui adjectiv) Extrem de... 6 sf (Reg; is) ~ la gusha Jujeu. 7 sf (Pfm; ie) A bate ~k A se lauda. 8 sf (Pfm; ie) A bate ~k la urechile surdului A vorbi cuiva degeaba. 9 sf (Reg; ie) A(shi) face urechea ~ A se preface k nu aude sau k nu intzelege. 10 sf (Reg; ie) A shti shi ~k in (sau din) cer A shti multe lucruri. 11 sf (Reg; dep; iae) A face pe intzeleptul. 12 sf (Pfm; ie) Ai merge (cuiva) gura k toaca A vorbi mult shi fara rost. 13 sf (Pfm; ie) A fi ~ sau a fi uscat (k o) ~ (ori k toaca) A fi foarte slab. 14 sf (Reg; ie) A da cu ~k (peste cineva) A surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. 15 sf (Olt; ie) Ashi da in ~ A face aluzie la... 16 sf (Mun; ie) A bate ~k pe vatrai A sta degeaba. 17 sf (Mun; iae) A o duce greu (din cauza saraciei). 18 sf (Reg; ie) A ramane (cineva) ~ A pierde toata averea Si: a saraci. 19 sf (Reg; ie) A lasa ~ (pe cineva) A toca (cuiva) averea Si: a saraci. 20 sf (Pfm; euf; ic) Ucigal~k Drac (1). 21 sf (Pfm; in imprecatzii; ie) Ucigal (sau batal) ~k! Lualar dracul! 22 sf Bucata de metal sau de lemn in care se bate pentru a da anumite semnale pe shantiere in ateliere la stana etc. 2324 sf (De obicei precedat de pp) Timp al zilei dupa rasaritul soarelui (sau inainte de apus) cand se bate toaca (1) de utrenie (sau de vecernie). 25 sf (Reg; ie) A fi soarele la (sau pe la) ~ Se spune cand soarele se afla aproape de apus. 26 sf (Reg; pan) Clopot care se atarna la gatul vitelor sau al oilor. 27 sf (Reg; pan) Cantar rudimentar folosit de ciobani. 28 sf (Reg) Masura de greutate valorand peste 5 kg. 29 sf (Reg) Arie de treierat. 30 sf (Ast; reg; art.) Constelatzia Pegas.

TOÁK toace s. f. 1. Placa de lemn sau de metal care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele pentru a anuntza inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (k o) toaca (sau k toaca) = foarte slab. A shti shi toaca in (sau din) cer = a shti multe lucruri; a face pe atotshtiutorul pe intzeleptul. (Pop.) Ucigal toaca = a) (in imprecatzii) lualar dracul!; b) diavolul dracul. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe shantiere in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatziei Pegas. Din toca (derivat regresiv).

TOÁK toace s. f. 1. Scindura sau placa de metal care se bate ritmic cu doua ciocane pentru a se anuntza la biserici sau la manastiri anumite momente ale serviciului religios; p. ext. sunetul produs de bataia ciocanelor. Era o zi de duminica shi toaca incepu sa sune in clopotnitza bisericii albe. SADOVEANU O. VII 60. Nevazut atirna din cer tacerea k o toaca In care nimeni nu bate. D. BOTEZ P. O. 64. Mie dor de toaca din vecernii SHi de talangi de verde plai. IOSIF P. 64. Toaca rasuna mai tare Clopotul vechi imple cu glasul lui sara. EMINESCU O. I 231. ◊ Fig. Sa facut linishte in Frasinet. A batut toaca o ciocanitoare. SADOVEANU M. C. 187. Vreo mierla umflindushi gusha batea toaca rar. AGIRBICEANU S. P. 17. O barza deshteptata din somn incepu deodata sa toace pe vreun coperish! shi toaca ei... aducea cu o pacanitura de oase uscate. SANDUALDEA U. P. 31. (Sugerind ideea de pustiu sec gol) Amindoi batrinii dara ortul popii ramiind in urma lor casa toaca shi o saracie lucie. ISPIRESCU L. 286. (Sugerind ideea de zgomot galagie) Ce este? Ce este? Cine se cearta aici?... Vere Antohi vin’ degraba sascultzi toaca de la balamuc. ALECSANDRI T. 1659. ◊ Expr. Uscat (k o) toaca (sau k toaca) = foarte slab. Cind ajunse sora lui... era uscata k toaca. SEVASTOS la CADE. (Eliptic) Tu ai ramas tot uscat... Toaca nu altceva. C. PETRESCU O. P. I 65. A da cu toaca (peste cineva) = a descoperi a surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. A face urechea toaca = a se preface k nu aude sau k nu intzelege; a se face niznai. Ii spui shi el face urechea toaca. SHEZ. II 74. A shti shi toacan cer = a shti multe lucruri; a face pe intzeleptul shi atotshtiutorul. Popa cel doba de carte care shtie shi toaca in cer. La TDRG. Deodata au rasarit in tzara pozderie shi tot unu shi unu... oameni mari invatzatzi de shtiu shi toaca in cer coltzoshi shi cu barban furculitze. ALECSANDRI T. I 237. (In imprecatzii) Ucigal (sau ucigai) toaca = lualar (sau luaiar) dracul. Atunci ei ucigai toaca a facut pielea de bivol nojitze subtzirele. SHEZ. III 75. Ucigal toaca plodul dracului nu i lui rushine sa marga calare. ib. V 40. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe shantiere sau in ateliere. A batut toaca de fier. Lucratorii de la «Banca Natzionala» se odihnesc. DELAVRANCEA la TDRG. 2. Timp al zilei dupa rasaritul soarelui sau (mai ales) inainte de apus cind se face liturghia sau vecernia la biserica. Cind mai erau doua ceasuri pina la toaca cei 10 negustori ishi adusera aminte de carutze. GALACTION O. I 265. Imprejurul meu invie Toate cite sint Ce de joc shi veselie Cind e soarele la toaca. COSHBUC P. II 16. Pe la toaca plecam spre Tirgu Jiu. VLAHUTZA O. A. 412. Am adormit mort shi de abia a doua zi pe la toaca mam trezit sanatos. CREANGA A. 16. 3. Numele popular al constelatziei Pegas. Pegasul se numeshte toaca. PAMFILE CER. 169.

TOÁK ~ce f. 1) Placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anuntza inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineatza sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. Bara de metal in care se bate pentru a anuntza inceputul sau terminarea unei activitatzi. 5) art. pop. Constelatzia Pegas. /v. a toca

toaca f. 1. scandura care se bate cu unul sau doua ciocanashe spre a vesti anumite ore de rugaciune; toaca in cer toaca dupa care canta cocoshul (cum crede poporul); 2. timpul cand se toaca pe la orele patru dupa amiazi: incepe a se imbraca cam pe la toaca AL.; 3. fapta de a toca: toaca vorbelor goale. [Tras din tocà].

toák (oa dift.) f. pl. e (d. a toca; it. tocco pv. cat. toc sp. pg. toque. D. rom. vine ung. tóka). Scindura sonora in care se bate citeva minute cu doŭa cĭocane de lemn dimineatza shi pe la 4 dupa ameaza in ainte de a incepe sa se traga clopotele la biserica. (E shi o toaca de fier). Fig. Uscat k toaca se zice despre un om uscatziv de felul luĭ. Pe la toaca pe la 45 dupa ameaza vara (saŭ pe la 3 ĭarna) cind se toaca la biserica. Iron. A shti shi toaca’n cer a shti toate.

toák s. f. g.d. art. toácei; pl. toáce

toák s. f. g.d. art. toácei; pl. toáce

toaca ce.

TOAK s. (reg.) tocalie. (~ manastirii.)

TOÁK s. (BIS.) (reg.) tocalie. (~ manastirii.)

TOÁK s. art. v. pegas.

toak s. art. v. PEGAS.

toaca instrument de percutzie* autofon. Este construit din lemn de paltin sau de fag. Exista doua tipuri de t.: a. T. suspendata cu ajutorul a doua sfori de forma dreptunghiulara (2 m 1820 cm). Sunetele se obtzin prin lovire cu doua ciocane de lemn. b. T. de mana tzinuta cu o mana shi lovita cu cealalta mana cu un ciocan de lemn. Este mai mica decat cea suspendata (1618 x 1012 cm).

toák toace s.f. 1. (bis.) Placa de lemn care se bate cu doua ciocanele pentru a se anuntza serviciul religios la biserica. In exp. Ucigal toaca = diavolul. 2. (astr.) Toaca numele popular al constelatziei Pegas. Din toca „a ciocani a lovi a bate” (< lat. *toccare) (SHaineanu Scriban DEX MDA); cuv. autohton (Philippide).

toák toace s.f. 1. Placa de lemn care se bate ritmic cu doua ciocanele pentru a se anuntza serviciul religios la biserica sau pentru a face un anuntz in sat. In exp. uscat k o toaca = foarte slab. Ucigal toaca = diavolul. 2. Despre o incapere care ramane goala prin furt sau prin confiscarea bunurilor din ea. 3. (astr.) Numele popular al constelatziei Pegas. Der. regr. din toca „a ciocani a lovi a bate” (< lat. *toccare).

a bate toaca expr. 1. (intl.) a informa politzia. 2. a divulga un secret; a populariza excesiv o chestiune.

a shti shi toacan cer expr. a shti multe lucruri; a face pe atoateshtiutorul.

surd toaca expr. complet surd.