PEGÁS pegashi s. m. 1. (In mitologia greaca) Cal miraculos inaripat nascut din sangele Meduzei ucise de Perseu; fig. inspiratzie poetica. 2. Specie de peshte care traieshte in Oceanul Indian cu inotatoarele in forma de aripi asemanatoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelatzii din emisfera boreala. [Acc. shi: pégas] Din fr. pégase.

pegas sm [At: NEGULICI / V: (inv) ~az / A shi: pegas / Pl: ~ashi / E: fr pégase] 1 (Mit) Cal nazdravan cu aripi. 2 (Fig) Inspiratzie poetica. 3 (Art) Constelatzie din emisfera boreala situata intre constelatziile Peshtii shi Delfinul shi formata din patru stele stralucitoare dispuse in patrat Si: (reg) putzul toaca. 4 Peshte care traieshte in Oceanul Indian shi care are inotatoarele k aripile liliacului (Pegasus draco). corectata

PEGÁS pegashi s. m. 1. Cal nazdravan cu aripi din mitologia greaca; fig. inspiratzie poetica. 2. Specie de peshte care traieshte in Oceanul Indian cu inotatoarele in forma de aripi asemanatoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelatzii din emisfera boreala. [Acc. shi: pégas] Din fr. pégase.

PEGÁS s. m. 1. Cal nazdravan cu aripi din mitologia greaca; (azi fig.) simbol al inspiratziei poetzilor. Pegasul meu ashternete la drum. Loveshte vajnic cu copitan noapte Sa scapere scintei din ea k stelele! BENIUC V. 39. 2. Specie de peshte care traieshte in Oceanul Indian cu inotatoarele in forma de aripi asemanatoare cu ale liliacului. 3. (Astron.) Numele unei constelatzii din emisfera boreala.

PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal inaripat; (fig.) simbol al inspiratziei poetzilor. ◊ A incaleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peshte din Oceanul Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. 3. Numele unei constelatzii din emisfera boreala. [< fr. pégase cf. Pegas cal inaripat care a deschis cu o lovitura de picior izvorul muzelor de pe Helicon].

PEGÁS s. m. 1. (mit.) cal inaripat; (fig.) inspiratzie poetica. 2. specie de peshte din Oc. Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. (< fr. pégase)

PEGÁS¹ ~shi m. 1) (in mitologia greaca) Fiintza imaginara cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspiratziei poetice. /<fr. pégase

PEGÁS² m. astr. Constelatzie din emisfera nordica a cerului. /<fr. pégase

Pegas m. Mit. cal inaripat care dintró lovitura de picior facu sa tzashneasca pe muntele Helicon fantana Hipocrena cea consacrata Muzelor: a incaleca pe Pegas a face versuri.

pegaz sm vz pegas

!pegas (peshte) s. m. pl. pegashi

!Pegas (cal mitologic; constelatzie) s. propriu m.

pegás/pégas (cal mitologic specie de peshti) s. m. pl. pegáshi/pégashi

Pegás/Pégas (constelatzie) s. propriu m.

pegás (lit. zool.) s. m. pl. pegáshi

Pegás (mit. astron.) s. pr. m.

PEGÁS s. (ASTRON.) (reg.) putzul (art.) toaca (art.).

PEGAS s. (ASTRON.) (reg.) putzul (art.) toak (art.).

PEGAS 1. (In mitologia greaca) Car miraculos inaripat nascut din sangele Meduzei ucise de Perseu. Daruit de zeitza Atena lui Belerofon care calare pe P. a ucis Himera; mai tarziu a slujit in Olimp zeilor shi muzelor. Lovind cu copita varful muntelui Helikon P. a facut sa tzashneasca izvorul Hipokrene din care ishi sorbeau poetzii inspiratzia. Imaginea lui P. este simbolul inspiratziei poetice. 2. (Pegasus) Constelatzie din emisfera boreala situata la N de constelatzia Varsatorul. Se caracterizeaza prin patru stele stralucitoare (Markab Scheat Algenib Andromeda sau Sirrah) dispuse in forma de patrat.