toák toace s.f. 1. (bis.) Placa de lemn care se bate cu doua ciocanele pentru a se anuntza serviciul religios la biserica. In exp. Ucigal toaca = diavolul. 2. (astr.) Toaca numele popular al constelatziei Pegas. Din toca „a ciocani a lovi a bate” (< lat. *toccare) (SHaineanu Scriban DEX MDA); cuv. autohton (Philippide).