toák toace s.f. 1. Placa de lemn care se bate ritmic cu doua ciocanele pentru a se anuntza serviciul religios la biserica sau pentru a face un anuntz in sat. In exp. uscat k o toaca = foarte slab. Ucigal toaca = diavolul. 2. Despre o incapere care ramane goala prin furt sau prin confiscarea bunurilor din ea. 3. (astr.) Numele popular al constelatziei Pegas. Der. regr. din toca „a ciocani a lovi a bate” (< lat. *toccare).