toák (oa dift.) f. pl. e (d. a toca; it. tocco pv. cat. toc sp. pg. toque. D. rom. vine ung. tóka). Scindura sonora in care se bate citeva minute cu doŭa cĭocane de lemn dimineatza shi pe la 4 dupa ameaza in ainte de a incepe sa se traga clopotele la biserica. (E shi o toaca de fier). Fig. Uscat k toaca se zice despre un om uscatziv de felul luĭ. Pe la toaca pe la 45 dupa ameaza vara (saŭ pe la 3 ĭarna) cind se toaca la biserica. Iron. A shti shi toaca’n cer a shti toate.