TOÁK toace s. f. 1. Scindura sau placa de metal care se bate ritmic cu doua ciocane pentru a se anuntza la biserici sau la manastiri anumite momente ale serviciului religios; p. ext. sunetul produs de bataia ciocanelor. Era o zi de duminica shi toaca incepu sa sune in clopotnitza bisericii albe. SADOVEANU O. VII 60. Nevazut atirna din cer tacerea k o toaca In care nimeni nu bate. D. BOTEZ P. O. 64. Mie dor de toaca din vecernii SHi de talangi de verde plai. IOSIF P. 64. Toaca rasuna mai tare Clopotul vechi imple cu glasul lui sara. EMINESCU O. I 231. ◊ Fig. Sa facut linishte in Frasinet. A batut toaca o ciocanitoare. SADOVEANU M. C. 187. Vreo mierla umflindushi gusha batea toaca rar. AGIRBICEANU S. P. 17. O barza deshteptata din somn incepu deodata sa toace pe vreun coperish! shi toaca ei... aducea cu o pacanitura de oase uscate. SANDUALDEA U. P. 31. (Sugerind ideea de pustiu sec gol) Amindoi batrinii dara ortul popii ramiind in urma lor casa toaca shi o saracie lucie. ISPIRESCU L. 286. (Sugerind ideea de zgomot galagie) Ce este? Ce este? Cine se cearta aici?... Vere Antohi vin’ degraba sascultzi toaca de la balamuc. ALECSANDRI T. 1659. ◊ Expr. Uscat (k o) toaca (sau k toaca) = foarte slab. Cind ajunse sora lui... era uscata k toaca. SEVASTOS la CADE. (Eliptic) Tu ai ramas tot uscat... Toaca nu altceva. C. PETRESCU O. P. I 65. A da cu toaca (peste cineva) = a descoperi a surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. A face urechea toaca = a se preface k nu aude sau k nu intzelege; a se face niznai. Ii spui shi el face urechea toaca. SHEZ. II 74. A shti shi toacan cer = a shti multe lucruri; a face pe intzeleptul shi atotshtiutorul. Popa cel doba de carte care shtie shi toaca in cer. La TDRG. Deodata au rasarit in tzara pozderie shi tot unu shi unu... oameni mari invatzatzi de shtiu shi toaca in cer coltzoshi shi cu barban furculitze. ALECSANDRI T. I 237. (In imprecatzii) Ucigal (sau ucigai) toaca = lualar (sau luaiar) dracul. Atunci ei ucigai toaca a facut pielea de bivol nojitze subtzirele. SHEZ. III 75. Ucigal toaca plodul dracului nu i lui rushine sa marga calare. ib. V 40. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe shantiere sau in ateliere. A batut toaca de fier. Lucratorii de la «Banca Natzionala» se odihnesc. DELAVRANCEA la TDRG. 2. Timp al zilei dupa rasaritul soarelui sau (mai ales) inainte de apus cind se face liturghia sau vecernia la biserica. Cind mai erau doua ceasuri pina la toaca cei 10 negustori ishi adusera aminte de carutze. GALACTION O. I 265. Imprejurul meu invie Toate cite sint Ce de joc shi veselie Cind e soarele la toaca. COSHBUC P. II 16. Pe la toaca plecam spre Tirgu Jiu. VLAHUTZA O. A. 412. Am adormit mort shi de abia a doua zi pe la toaca mam trezit sanatos. CREANGA A. 16. 3. Numele popular al constelatziei Pegas. Pegasul se numeshte toaca. PAMFILE CER. 169.